Grecia arde la foc mocnit, după ce mâini criminale au aprins vegetația, iar printre cei care s-au grăbit să ajute autoritățile elene s-a aflat și o echipă de pompieri români. Invenția unui alt român, generalul Cristian Barbu, ar putea schimba modul în care sunt lichidate incendiile, însă deocamdată rachetele concepute de el și de echipa sa au rămas la stadiul de prototip.

Proiectul a debutat în 2003, iar o echipă formată din ingineri militari, de la Academia Tehnică Militară, și civili, de la Politehnica București, a dezvoltat două tipuri de rachetă anti-incendiu.

„Ideea a plecat de la ceea ce s-a întâmplat în America la 11 septembrie 2001 și anume: s-a declanșat un incendiu extraordinar de mare și atunci singura soluție pe care au avut-o a fost să trimită pompierii pe scări cu tulumbele în spate. Nouă ne-a venit următoarea idee: să facem ca ingineri de artilerie și ingineri de rachete o rachetă care să fie lansată fie de pe elicopter, fie de pe o mașină de pompieri sau de către un servant”, spune generalul. Unul dintre cele două sisteme balistice fost inventat cu scopul de a stinge incendiile din spațiile închise, iar cealaltă rachetă pentru incendiile din spațiile deschise.

Generalul Cristian Barbu a explicat principiile pe baza cărora funcționează acestea.

„Noi ne-am gândit să folosim în partea din față, adică acea încărcătură utilă să fie dintr-un generator de aerosoli care să inhibe atât mecanic cât și chimic arderea, cu lansare de pe elicoptere. Ce fac acești generatori? Ei produc o ceață, un praf care prin arderea respectivă, prin reacția chimică inhibă arderea prin extragerea de oxigen. Extrag oxigenul și în același timp praful respectiv se așează într-un strat subțire peste suprafața care este în ardere și inhibă și mecanic arderea. E ca și când aș da cu nisip, spus grosier, peste o flacără, peste un incendiu ca să îl sting. Deci acestea erau cele două acțiuni ale generatorului de aerosoli. O chestiune interesantă pe care ulterior, împreună cu o serie de colegi de-ai mei de la Politehnică am folosit-o pentru inhibarea arderii în spații deschise. Adică pe incendii de pădure, pe incendii de lizieră”, povestește generalul.

În acest al doilea caz, principiile sunt asemănătoare.

„Acolo efectul este invers. Undeva deasupra incendiului are loc această degajare de elemente care să inhibe arderea și acestea duc la localizarea incendiului. Sigur că probabil între costul unei salve de astfel de muniții și un elicopter sau un avion cu apă discuțiile sunt în favoarea soluției cu apă. Dar sunt situații când focul respectiv poate să amenințe o construcție, un depozit, o lucrare deosebită și atunci pot să intervină prin limitarea spațiului respectiv lăsând pe urmă ceea ce e mai rentabil și mai ieftin să ducă până la bun sfârșit lucrarea”, adaugă el.

Lipsa finanțării a ucis proiectul în România

Proiectul a dus la rezultate dintre cele mai bune, însă după apariția celor două prototipuri de rachete s-a ajuns într-un punct imposibil de depășit. Asta pentru că, deși se bătuse palma cu o companie care urma să producă aceste rachete, criza izbucnită în 2008 i-a pus cruce.

„Noi am fost primii care am expus în plan internațional și cu zona de brevetare această gândire. La toate conferințele internaționale la care am participat, prima întrebare pe care am primit-o a fost: dar cum v-a venit ideea? Și noi am răspuns simplu: fiind ingineri de artilerie de rachete ne-am imaginat o rachetă care să nu explodeze pentru a ucide, ci să facă ceva pentru a salva. Și atunci ne-am gândit la această variantă. Sigur, inspirându-mă, am fost creatorul acestei idei pentru cea de interior, de la ceea ce am văzut că s-a întâmplat cu Turnurile Gemene”, afirmă generalul Barbu.

Ulterior, proiectul a fost vândut unei firme americane, care lucrează în continuare la îmbunătățirea lui, iar în curând am putea vedea rachete anti-incendiu „Made in USA”, pornite de la un proiect românesc sufocat de lipsa de finanțare.

„Americanii au preluat și probabil că au îmbunătățit ideea. Noi atât am putut să o ducem, pentru că am avut ghinion, ne-am asociat cu o companie din Târgu Mureș care a fost la un pas de faliment. Ei au cumpărat inițial proiectul și a rămas cumva agățat de ei, pentru că nu au mai avut resurse”, completează generalul Barbu.

În opinia sa, dacă americanii ar fi avut această rachetă în 2001, Turnurile Gemene din New York ar fi putut fi salvate. De asemenea, incendii pe suprafețe vaste cum sunt cele din Grecia ar fi putut fi stinse.

„Sigur că între costul unei salve de astfel de muniții și un elicopter sau un avion cu apă discuțiile sunt în favoarea soluției cu apă. Dar sunt situații când focul respectiv poate amenința o construcție, un depozit, o lucrare deosebită și atunci pot să aleagă prima variantă. Dacă aceste rachete ar fi existat în 2001, după părerea noastră puteau să limiteze efectul incendiului și să nu se dărâme Turnurile Gemene”, încheie generalul Barbu.