Eroul poemului Peneş Curcanul scris de poetul Vasile Alecsandri a existat cu adevărat. Pe numele său real Constantin Ţurcanu, Peneș Curcanul este unul dintre eroii Războiului de Independenţă din 1877.

Constantin Ţurcanu, eroul din spatele personajului Peneș Curcanu, considerat un stindard al luptei pentru independenţă, îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Eternitatea din Vaslui, în memoria sa şi a celorlalţi nouă dorobanţi fiind ridicat un monument.

Cine a fost Peneș Curcanul

Constantin Ţurcanu a venit pe lume la 1 martie 1854, în Principatul de atunci al Moldovei, fiind singurul copil al lui Gheorghe Ţurcan şi Mariei. La vârsta de 7 ani, a fost dus de părinţi la Huşi, la nişte rude mai înstărite, pentru a-l înscrie la şcoală. A fost printre puţinii copii din mahalaua în care locuia care ştia să scrie şi să citească.

La 15 mai 1875 a intrat în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi. La inceputul Războiului de Independenţă avea gradul de caporal, iar în august 1877 a devenit sergent.

Veteranul a patru campanii purtate de armata română

Eroul Constantin Ţurcanu a fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independenţă 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, Primul Război Mondial 1916 – 1918 şi campania din Ungaria, 1919.

Când reduta de la Plevna a căzut, răniţii din Regimentul 13, printre care şi Constantin Ţurcanu, au fost aduşi peste Dunăre, într-un spital de campanie improvizat la Turnu Măgurele.

Oficial, acesta este locul și momentul în care Constantin Ţurcanu l-a întâlnit pe Vasile Alecsandri, poetul și omul politic care a trăit şi a participat la toate marile evenimente în urma cărora a luat fiinţă România modernă. Așa a ajuns să fie fixat în memoria colectivă a românilor drept „Peneş Curcanul”, porecla avându-și originea la la penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli.

Totuși, la Arhivele Naţionale se găsesc mai multe cărţi poştale scrise chiar de eroul de la Vaslui, în care sunt consemnate scurte naraţiuni, iar în una dintre ele, Constantin Ţurcanu relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, la Bucureşti.

„În cele 11 ilustrate, eroul face două relatări ale participării sale la războiul de Independenţă. (…) Conţinutul acestor scurte naraţiuni duce la o contradicţie între datele cunoscute de istoria literară şi afirmaţiile autorului lor“, arată profesorul Florin Popescu în studiul „Vasile Alecsandri şi Războiul de Independenţă“.

Iată ce a scris Constantin Ţurcanu pe cărţile poştale:

„Eu mă numesc din botez Constantin Ţurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele şi prenumele zicându-mi Peneş Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (…) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Griviţa tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (…) Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals şi am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange şi, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în şanţ şi tăiat bucăţi. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent şi l-au tăiat în bucăţi şi l-au aruncat pe malul şanţului. (…) Am stat în spital până ce m-am, internat. Aşa că în noiembrie 707 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanţi Iaşi Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fosc la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200.”

Cum a consemnat „Peneș Curcanul” întâlnirea cu Vasile Alecsandri

„ La 1 Decembrie 1877 am plecat la Bucureşti cu 10.000 de prizonieri turci şi într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cun un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am şi dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din oraşul Vaslui şi mă numesc Constantin Ţurcanu, am gradul de sergent şi am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui şi cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat şi eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul şi m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 1916, idem în 1918, idem în 1922, 1923 şi de astăzi până la moarte în armată“

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.