Timp de peste un secol de la construcția căii ferate Hunedoara – Ghelari, inaugurată în 29 august 1900, trenurile au circulat aproape neîntrerupt pe traseul ei cu o lungime inițială de peste 16 kilometri.
Mocănițele (locomotive cu abur) au transportat la început muncitori și minereul de fier adus de la minele din Munții Poiana Ruscă la Uzinele metalurgice ale Hunedoarei.
Din 1978, calea ferată îngustă a fost preluată de întreprinderea minieră de la Zlaști și a fost folosită la transportul călătorilor și al talcului, dolomitei și lemnelor provenite din exploatările aflate în satele învecinate Hunedoarei.
La mijlocul anilor ’90 au fost desființați ultimii trei kilometri ai căii ferate, spre minele de la Ghelari, iar în un deceniu mai târziu, întregul tronson rămas, de 13 kilometri, între Hunedoara și stația de la cariera de dolomită Crăciuneasa a fost dezafectat.
Calea ferată Hunedoara Ghelari a ajuns la fier vechi împreună cu o parte a instalațiilor sale metalice. Unele structuri metalice de poduri au fost vândute pentru a fi refolosite pe alte rute feroviare, altele au fost abandonate împreună cu construcțiile de pe vechiul traseu.
Încă din 2009, unii hunedoreni au atras atenția asupra dispariției tronsonului feroviar, susținând că putea fi repus în valoare ca obiectiv turistic.
În vara anului 2009, în timpul unui festival organizat la Castelul Corvinilor, un grup de tineri din Hunedoara a afișat un banner uriaș pe o clădire dezafectată din apropierea fostei gări de vest a Hunedoarei și a monumentului istoric, în care a cerut salvarea patrimoniului local.
„Nu poluaţi castelul, nu distrugeţi mocăniţa, ecologizaţi zona”, au fost cuvintele de pe afiș.
Autorii protestului anunțau că vor să atragă atenţia autorităţilor locale asupra faptului că obiective reprezentative pentru municipiu erau lăsate de izbelişte.
„Acoperişul castelului este acoperit cu un strat gros de praf. Fortăreaţa este înconjurată de ruine şi este poluată constant. În apropiere, în loc să fie transformată într-un obiectiv turistic, calea ferată pe care circulau vechile mocăniţe este demontată şi vândută la fier vechi. Ecologizarea mult promisă a zonei industriale a municipiului nu a mai avut loc”, relata unul dintre inițiatorii acțiunii.
Protestele nu au oprit transformarea liniilor ferate în fier vechi și nici dispariția locomotivelor de epocă, din Hunedoara. Totuși, cu timpul, soarta Castelului Corvinilor și a împrejurimilor monumentului istoric s-a îmbunătățit.
Castelul Corvinilor se află în proces de restaurare din anul 2019, cu fonduri alocate prin programele Uniunii Europene. Fațadele și turnurile sale acoperite în trecut cu funingine și praf industrial provenite de la fostul combinat au fost curățate și și-au recăpătat aspectul plăcut din urmă cu peste un secol.
Terenurile platformei siderurgice din vecinătatea Castelului Corvinilor au fost ecologizate și redate circuitului economic, iar multe dintre clădirile vechi și ponosite din împrejurimile monumentului au fost reabilitate și sunt folosite în scop turistic.
Vechea cale ferată Hunedoara – Ghelari nu a mai fost „salvată”, însă din 2009 și până în prezent, în fiecare an, tot mai mulți hunedoreni participă la acțiunile prin care solicită autorităților să nu uite de potențialul turistic al acesteia .
„În toamna anului trecut, la cea mai recentă acțiune dedicată fostei căi ferate a mocănițelor ni s-au alăturat peste 70 de oameni, într-o plimbare pe traseul ei spectaculos. Sâmbătă, 29 aprilie, organizăm din nou un astfel de eveniment. Vrem să mai tragem încă un semnal de alarmă către autorități să conștientizeze importanța refacerii în scop turistic a acestui traseu spectaculos care pleacă de la Castelul Corvinilor și ajunge la Furnalul de la Govăjdia”, spune Alin Barna, unul dintre organizatorii evenimentului.
În fiecare din ultimii ani, Alin Barna, Dan Bera, Rudolf Hanzelik și alți pasionați ai istoriei Hunedoarei au strâns în jurul lor oameni dornici să promoveze traseul fostei căi ferate industriale, care traversează valea pârâului Zlaști și trece printr-un tunel de aproape 800 de metri în defileul mărginit de stânci al Govâjdiei.
„Chiar dacă linia ferată nu a fost refăcută, traseul ei a devenit tot mai popular. Este o atracție turistică a Hunedoarei, iar din sutele de mii de turiști care vin anual la Castelul Corvinilor, mulți ar putea rămâne în oraș, pentru a explora și acest obiectiv turistic – un traseu mai spectaculos ca și cele pe care încă mai circulă mocănițe în scop turistic”, spune Dan Bera.
În prezent, cele mai multe terenuri și construcții de pe fostul traseu feroviar se află în proprietatea exploatării de talc și dolomită de la Zlaști. Administratorul judiciar al societății le-a scos la vânzare.
O istorie de peste un secol
Calea ferată îngustă Hunedoara – Ghelari a fost construită la sfârşitul secolului XIX, fiind una dintre cele mai vechi din Transilvania.
Linia înfiinţată pentru transportul călătorilor şi al minereului de fier, pornea de la Hunedoara, trecând prin valea Zlaştiului, valea Govăjdiei şi pe valea Retişoarei, având staţia finală în Retişoara (Ghelari), aflată la 16 kilometri de Hunedoara.
Locul de pornire a mocăniţelor se afla lângă Castelul Corvinilor, unde acum pot fi văzute ruinele unei staţii de funicular şi un hotel. De la castel, mocăniţele circulau câţiva kilometri pe valea Zlaştiului, continuau printr-un tunel de aproape 800 de metri, ajungând pe valea Govâjdiei (video).
La peste 10 kilometri distanţă, după o călătorie prin ţinuturile sălbatice ale Hunedoarei, calea ferată îngustă îşi avea capătul de linie după Furnalul de la Govăjdia, la poalele unei uriaşe cariere de talc şi dolomită.
Ramificația ei, spre Ghelari, ajungea în apropiere de intrările în minele de fier de pe valea Rețișoarei, care făceau legătura, pe sub munte, cu mina centrală din Ghelari. De asemenea, un plan înclinat pe care coborau vagoanele cu minereu a fost înființat în apropiere de stația de la Rețișoara.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.