Legendele stâncilor Ceahlăului
5 (4)

Cei plecaţi în drumeţie pe potecile Ceahlăului, spre vârful masivului, trec prin locuri mirifice. Aflând care sunt legendele stâncilor întâlnite-n cale, muntele din Neamţ pare şi mai atractiv.

Banner WhatsApp Comunicare
YouTube Logo

Ceahlăul, căruia i se mai spune Muntele sfânt al dacilor – Kogaionul, sau Olimpul românilor, este un loc încărcat de spiritualitate şi învăluit în mister, fiind vizitat anual de zeci de mii de turişti, care-s atraşi de pitorescul zonei. Opt sunt traseele ce duc spre creste, la cabana Dochia sau la vârful Toaca, unele fiind mai accesibile, altele mai grele.

Şi în orice drumeţie pe potecile umbrite şi pe oricare traseu pasul te poartă prin locuri neasemuite, cu privelişti de o spectaculozitate rară în drum spre vârful muntelui. Mirificul arealului este amplificat de formaţiuni stâncoase ce ies în cale, impunând prin dimensiune şi formă, mai toate având câte-o legendă ce le dă numele: Clăile lui Miron, Detunatele, Panaghia, Piatra cu apă, Dochia, Sfinxul, etc.

Cele mai cunoscute „porţi de intrare în masiv sunt prin satul Izvorul Muntelui şi prin staţiunea Durău. Din ultima localitate, cel mai uşor traseu spre platoul montan este spre Cabana Fântânele – Cuşma Dorobanţului – Panaghia – Cabana Dochia. Trebuie urmărit marcajul cu bandă roşie, lungimea de străbătut fiind de 7,3 kilometri, iar timpul necesar, cel puţin patru ore şi jumătate. Pe cărare, aproape final, impresionează stânca Panaghia, bastion înalt de piatră, care se învecinează la nord cu vârful Toaca.

Descoperă România :   Misterul dispariției osemintelor Mareșalului Alexandru Averescu
Legendele stâncilor Ceahlăului
Panaghia

A fost descrisă de medicul pietrean Iuliu Floareş într-o carte despre megaliţii antropomorfi din Ceahlău. Legenda spune că n-a fost totdeauna o piatră rece, fără inimă şi suflet. Era o fată frumoasă, iar soarele s-a îndrăgostit atât de tare de ea, încât s-a mărit ziua şi noaptea atât de tare s-a micşorat, că mai pe ce să-şi dea amurgul mâna cu zorile. Iar Dumnezeu s-a mâniat şi a pedepsit soarele să nu mai răsară decât împodobit de neguri, spre a nu mai ispiti sufletele slabe ale muritorilor. La rândul ei, se spune că Panaghia, îndrăgostită şi era de Soare.

„Şi a suferit foarte mult, până ce simţi că picioarele ei prinseră rădăcină în pământ şi nu se mai putu urni. Iar când voi să îndrepte iarăşi ochii spre ceruri, pleoapele îi căzuseră grele peste luminile lor şi un întuneric nemărginit o cuprinse. Panaghia se prefăcuse în stâncă de piatră. Însă că inima ei nu s-a împietrit, că şi acum se îmbată totuşi, de razele soarelui“, scrie medicul despre legendă.

Trasee din Izvoru Muntelui şi legenda Pietrei cu apă

Turiştii care ajung în satul Izvorul Muntelui au la dispoziţie trei, care sunt marcate corespunzător. Unul dintre ele este Lutu Roşu – Poliţa cu Crini – Piatra cu Apă – Detunate – Cabana Dochia – marcat cu bandă albastră-, care are aproximativ 5,3 kilometri, un grad de dificultate mediu şi poate fi parcurs în mai puţin de patru ore, funcţie de condiţia fizică.

Descoperă România :   Cele mai cunoscute legende din România

Pe platoul Ceahlăului se ajunge şi pe poteca Poiana Maicilor, ce începe de lângă Cabana Izvorul Muntelui, pe la Clăile lui Miron – Piatra Lată a Ghedeonului – Ocolaşul Mic – Cabana Dochia, având o lungime de 7 kilometri. E marcată cu bandă roşie,gradul de dificultate este mediu – deşi unele porţiuni solicită neiniţiaţii la maximum -, la cabană ajungându-se în circa cinci ore.

Cea de-a treia potecă este Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutul Roşu (pe la La Arsuri) – Pârâul Izvorul Alb – Stânca Dochia – Jgheabul cu Hotaru – Cabana Dochia, care poate fi parcursă în aproximativ patru ore. Marcajul de urmat este triunghi albastru, gradul de dificultate al celor aproximativ 5,7 kilometri fiind mediu. Timpul necesar la urcare este de vreo patru ore şi jumătate.

Legendele stâncilor Ceahlăului
Clăile lui Miron

Pe traseul Izvorul Muntelui – Lutul Roşu – Cabana Dochia este o altă stâncă, Piatra cu apă, care are şi ea o legendă izvorâtă dintr-o veche poveste de dragoste. Un cioban bogat din zonă, dar slut, şi-a cumpărat ca soţie o tânără frumoasă dintr-o familie săracă, Măriuţa, din Ţara Dornelor, care a acceptat rugăminţile părinţilor, trecând munţii la noua casă. Dar n-a fost să fie fericită şi n-a avut copii.

Într-o zi, când culegea afine pe platoul Ceahlăului, fata s-a întâlnit cu un tânăr baci, iar cei doi s-au iubit două veri. Apoi, soţul a aflat şi a tocmit patru haidăi, care l-au ucis pe tânărul fecior cu baltagele şi l-au prăvălit în prăpastia ce se întindea sub stânca ce fusese martora clipelor de iubire. Fata a venit zi de zi, aşteptându-şi iubitul, iar un câine, care o păzea, a dat de trupul ciobanului ucis. Ucigaşii aveau poruncă să o prindă şi pe ea, dar s-a căţărat pe o stâncă.

Descoperă România :   Muntele sacru al dacilor despre care au scris Jules Verne și Victor Kernbach

„Haidăii lui Budihău au privit uimiţi la fata ce ajunse în vârful stâncii. Au aşteptat trei zile, dar fata nu a coborât. Trei săptămâni s-a auzit vaietul ei şi deodată a contenit. Din vârf de stâncă au început să picure stropi de apă. Era roua ochilor fetei şi i-au zis stâncii Piatra cu apă“, arată profesor dr. Daniel Dieaconu, cel care a scris o carte despre legendele muntelui.

Comentariul tău
Click to rate this post!
[Total: 4 Average: 5]
(Visited 2.837 times, 1 visits today)

Click pe X pentru a inchide .