Războiul Crimeii oferă Principatelor o șansă nesperată
5 (2)

Unirea Principatelor Române din anul 1859 a fost posibilă datorită unui eveniment politic major, dar și intereselor unor mari puteri Occidentale în zona estică. Momentul a fost speculat cu mare măiestrie de intelectualii și diplomatii români.

Banner WhatsApp Comunicare
YouTube Logo

Unirea Principatelor Române din anul 1859 este unul dintre cele mai importante evenimente din istoria românilor. Este, de fapt, punctul de plecare al constituirii României moderne. Deși povestea unirii este bine cunoscută, nu același lucru se poate spune despre culisele acestui eveniment. Dubla alegere a lui Cuza, în Moldova pe 5 ianuarie şi și în Țara Românească pe 24 ianuarie, a fost posibilă datorită unor evenimente geopolitice și militare, dar și interesului Marilor Puteri pentru zona Principatelor, ambele exploatate extraordinar la nivel diplomatic de intelectualitatea română.

Războiul care a oferit Principatelor o șansă nesperată

După revoluția de la 1848, principatele au fost „pacificate” de ruși și de turci. Mai apoi, în urma Convenției de la Balta Liman, se consfințea statutul Moldovei și Țării Românești de state vasale Imperiului Otoman, dar și protectoratul rusesc. Practic, Principatele s-au aflat sub ocupație militară turco-rusească, urmând a fi reorganizate de cele două puteri.

În anul 1853 s-a petrecut un eveniment care avea să schimbe definitiv soarta Principatelor. În 1853 izbucnea Războiul Crimeei între ruși și turci. Având în vedere că la mijlocul secolului al XIX lea Europa stătea pe un butoi cu pulbere, conflictul a atras majoritatea Marilor Puteri europene, transformându-se într-un conflict pan-european. Franța și Anglia se temeau de expansionismul rusesc în Europa. Englezii, mai ales, aveau interese comerciale în zona rusească.

Lor li s-au alăturat Piemontul (Regatul Sardiniei, cum mai era cunoscut). Atât englezi, francezii cât și italienii au sărit în ajutorul otomanilor, pentru a limita influența rusească, dar și pentru a menține echilibrul politic în zonă. Armatele englezesti, frantuzești și sarde au invadat Imperiul Țarist, în zona Crimeei. A fost un conflict sângeros cu peste 220.000 de victime. În anul 1856, aliații cuceresc Sevastopolul iar Rusia se recunoaște înfrântă și cere pace. Congresul de Pace de la Paris și mai apoi Tratatul de Pace de la Paris aveau să schimbe radical situația politică din Balcani. Pentru români a fost o șansă nesperată. Practic, Principatele ieșeau de sub protectoratul și influența rusească și erau trecute sub garanția colectivă a Marilor Puteri.

Atunci când Principatele au devenit importante pentru Marile Puteri

Războiul Crimeii oferă Principatelor o șansă nesperată
Șansa enormă oferită de lucrările Congresului și mai apoi a tratatului de Pace de la Paris pentru români a fost aceea că Principatele au intrat în atenția Marilor Puteri. Au devenit importante, cel puțin pentru statele occidentale. În special, Franța își dorea un stat tampon în calea Rusiei. Tocmai de aceea s-a și născut ideea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești.

„A fost o şansă unică în condiţiile în care occidentalii doreau organizarea unei bariere în faţa expansionismului rus în Europa. Principatele au fost văzute ca o extensie a Europei moderne în estul Europei. Practic, începând cu 1856 (n. red. – anul încheierii războiului), spaţiul românesc extracarpatic se regăseşte pe harta politică europeană. Principatele nu mai sunt un teritoriu otoman în sensul strict al cuvântului, ci un teritoriu european intrat în garanţia colectivă a Marilor Puteri.

Problema reorganizării Principatelor la Congresul de Pace a reprezentat o oportunitate extraordinară. Refugiaţii, în special cei munteni, au făcut un lobby insistent pe lângă Napoleon al III-lea (n.red. împăratul Franţei) pentru unirea Principatelor sub garanţie franceză, văzută drept unica modalitate de a scăpa de sub protectoratul rus sufocant”, a precizat profesorul doctor în istorie Iulian Nechifor. Au urmat divanurile ad-hoc și alegerile care au pecetluit soarta Principatelor.

„Efectele schimbărilor aduse de războiul Crimeii nu au fost doar imediate pentru Principatele Române, ci şi pe termen lung. Altfel spus, se pregătea terenul pentru ieşirea din lumea orientală şi deschiderea către Europa Occidentală, modernizarea politică şi socială, dar mai ales se păşea pe drumul către independenţă şi închegare statală. După Războiul Crimeii, viteza cu care societatea românească s-a schimbat a fost impresionantă. Adunările Ad-hoc au propus schimbări fundamentale în organizarea societăţii.

Aducerea prinţului străin (n. red. – în 1866, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I Al României) dintr-o familie domnitoare din Europa, adică non-rusă, era un angajament ferm pentru viitorul european. A doua schimbare majoră a constat în introducerea reprezentativităţii politice. Pentru prima dată, ţărănimea a fost luată în considerare în luarea deciziilor politice, un pas imens spre europenizare şi discutarea problemelor spinoase din societate. A treia mare schimbare a fost desfiinţarea privilegiilor boiereşti. Boierimea ca stare socială dispare, şi, ceva de neconceput în societatea românească a vremii, trebuia să plătească taxe şi impozite”, adaugă Iulian Nechifor.

Intelectualii și patrioții români au exploatat momentul, la maxim

Evident, totul s-ar fi năruit dacă nu ar fi existat aceea „partidă națională” extrem de puternică formată din intelectuali și copii de boieri progresiști care a zădărnicit toate eforturile agenților ruși sau austrieci din Principate, care au falsificat alegerile, dar și instigau. În plus, cauza românească a fost promovată de intelectualii și diplomații români peste tot în mediile studențești, în mass-media, dar și la curțile regale din toată Europa. Datorită lor toată lumea auzise de chestiunea românească. Intelectualii și diplomații moldoveni au venit cu ideea genială a propunerii lui Cuza ca domn în ambele Principate, speculând o scăpare a prevederilor reorganizării Principatelor.

Nu se preciza nicăieri ca în Moldova și Țara Românească nu ar putea să domnească aceeași persoană. După ce Marile Puteri au fost puse în fața faptului împlinit, a urmat o muncă intensă a diplomaților români de a convinge puternicii vremii să accepte voința românilor. Teodor Callimachi, un diplomat strălucit, dintr-o puternică familie boierească românească, s-a întâlnit cu Napoleon al III-lea, cu reprezentanţii lui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, dar şi cu premierul britanic Lord Palmerston. A reușit să-i convingă că este în interesul tuturor o astfel de situație și de uniune. Ba chiar a reușit să-l convingă și pe sultanul otoman care i-a dat firmanul de confirmare a domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Click to rate this post!
[Total: 2 Average: 5]
Comentariul tău
(Visited 230 times, 6 visits today)
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.