Există în Apuseni, în comuna Horea, un loc denumit „Dâmbul lui Gâf“, unde, potrivit legendei, se hodineau moţii atunci când urcau muntele spre casă. Aceeaşi poveste spune că ”gâfâiala” moţilor ar proveni şi de la întâlnirile amoroase care aveau loc aici, un loc retras, dar destul de aproape de civilizaţie. Administraţia comunei a reînviat legenda şi a transformat ”Dâmbul lui Gâf” în atracţie turistică.
Cuvântul ”dâmb” este achivalent unui deal mai mic, a unei coline. Dâmbul lui Gâf se află la aproximativ 2 kilometri de centrul comunei, în apropierea drumului comunal care ”urcă” spre culmile Apusenilor. Drumul pînă în vârful lui Gâf şerpuieşte printre văi şi brazi, iar urcuşul îl solicită pe călătorul care se încumetă să meargă pe dealul îndrăgostiţilor.
Amenajarea Dâmbului nu ar fi fost posibilă fără talentul meşterului lemnar din Horea, Iosef Mateş, a cărui faimă pare a fi ajuns-o pe cea a dealului. Meşterul, poreclit şi ”Chuck Norris”, a fost cel care a pus în aplicare ideile prin care legenda locului a fost readusă în prezent. Potrivit celor povestite de bătrânii satului,
„Dâmbul lui Gâf” era pe vremuri un loc cu profunde semnificaţii. Pe de-o parte era locul unde oamenii din cele trei sate învecinate (Buteşti, Giurgiuţ, Zânzeşti), dar chiar şi din altele mai îndepărtate, venind dinspre centrul comunei, unde coborau cu diverse treburi sau ocazii, se odihneau după urcuşul abrupt şi greoi (de aici terminologia de „Gâf” – de oboseală, de la a gâfâi). ”Raiul” îndrăgostiţilor şi al rapsozilor populari Pe de altă parte, cu mulţi ani în urmă, cei mai mari rapsozi populari ai vremii, Goga şi Romanicu, dădeau pe dâmb adevărate recitaluri la taragot şi la vioară, oamenii locului adunându-se şi prinzându-se în jocuri şi hore până târziu în noapte. Ca o paranteză, marele taragotist Goga se zice că era un fel de „ceas deşteptător” al zonei. Dis-de-dimineaţă se trezea, îşi lua taragotul şi începea să cânte. De cele mai multe ori pleca la lucru preţ de 5-10 kilometri, pe jos, cântând întruna din taragot, iar seara, când se întorcea de la lucru, făcea la fel. Bătrânii spun că atunci oamenii zonei „se trezeau şi se culcau cu Goga”.
Nu în ultimul rând, legenda spune că „Dâmbul lui Gâf” era un adevărat rai al îndrăgostiţilor. Mulţi bărbaţi şi multe femei din zonă, tineri şi tinere, după oboseala provocată de urcuş, beneficiind şi de umbra şi desişul pădurii, făceau un popas aici, se odihneau puţin, după care se iubeau cu foc. Multe perechi de îndrăgostiţi, chiar din alte sate ale comunei, veneau în acest loc mirific pentru a se recrea şi a se iubi cu foc.
După repunerea în valoare şi lansarea în circuitul turistic din anul 2001, acest loc al îndrăgostiţilor din Munţii Apuseni a ajuns deja celebru aproape în toată lumea. Au venit numeroşi turişti şi jurnalişti din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Elveţia, Italia şi altele pentru a vedea locul şi a-i afla legenda. Au apărut şi mai multe articole în reviste străine de divertisment şi chiar în „New York Times”. La început, vestea despre dealul îndragostiţilor a circulat doar prin comunele apropiate, dar în timp i s-a dus vestea tot mai departe. Aşa că din ce în ce mai mulţi turişti au venit să caute dragostea la Gâf. Cei mai mulţi vizitatori însă au fost atraşi şi de regulile neobişnuite stabilite de către cei care au organizat locul.
Pe dealul iubirii a fost amenajată chiar o ”linie fierbinte” – adică un telefon public fixat pe un brad. În timpul verii, aici se oficiază şi căsătorii. Cei care vor să viziteze zona au de parcurs un traseu foarte interesant. Se numeşte „Itinerariul fericirii” de pe „Dâmbul îndrăgostiţilor”. Astfel, se intră aici pe poarta „Mândruţul şi Mândruţa”, se urcă apoi pe „Scările speranţei”, se trece pe la „Cuptorul fermecat”, unde se pregătesc „plăcinte ale inimii” calde şi foarte gustoase, care se servesc la masa „Tinereţe fără bătrâneţe”. Plimbarea continuă pe la „Fântâna inimii” unde setea poate fi astâmpărată, pe la ţârăul „Lacrima iubirii”, unde se poate face un duş în aer liber şi se continuă pe la „Moara norocului” unde orice dorinţă poate fi îndeplinită.
Destul de mulţi au coborât şi s-au minunat şi de locul numit „Joampa fericirii”, o mică poieniţă într-un desiş de brazi, unde legenda spune că se iubeau perechile de moţi şi moaţe de-a lungul timpului. Scările speranţei pe care se urcă la Dâmbul lui Gâf Atât de mult iubesc sătenii dealul că i-au făcut şi cîntec: ”Cântă dorul sus pe Gâf/ Dâmb de Gâf si Gâf de dâmb/ Stai aici pe-acest pământ/ Tot iubit si gâfâind”.
Dacă femeile pleacă ochii ruşinate când le întrebi de Gâf, bărbaţii în schimb se aprind repede şi povestesc cu mândrie aventurile lor amoroase din tinereţe. Legenda dealului lui Gâf nu a făcut doar înconjurul ţării, ci şi al lumii. Jurnaliştii de la New York Times l-au descris în paginile publicaţiei ca fiind un fel de deal al lui Valentin. Locuitorii comunei spun că mulţi dintre ei au fost zămisliţi acolo la Gâf. Dâmbul îndrăgostiţilor a reprezentat unul dintre motivele pentru care natalitatea la Horea nu a fost niciodată o problemă de-a lungul anilor.
adevarul.ro