Preluarea puterii de către comuniști 1944-1947: după 23 august 1944, Armata Roșie a URSS a ocupat România, sprijinind PCR (care număra cca 1000 membri) să preia puterea. La Conferința de la Moscova (9 octombrie 1944), numită Acordul Procentajelor, Stalin si Churchill si-au impărtit Europa in sfere de influenta. România a intrat sub influența Moscovei in proporție de 90 % si 10 % a Marii Britanii. Poziția Marii Britanii si a SUA de a nu se implica in problemele interne ale statelor ocupate de URSS a fost reconfirmata in cadrul Conferinței de la Yalta (februarie 1945). Tratatul de pace de la Paris (1947) obliga România sa plătească despăgubiri de război URSS, ceea ce a accentuat controlul URSS asupra României.

Cauzele instaurării comunismului in România:
– viziunea lui Stalin la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, care dorea crearea unor state satelit, cu guverne prietene, care sa adopte modelul stalinist;
– sprijinul acordat de Moscova Partidului Comunist din Romania pentru acapararea puterii, prin intermediul consilierilor sovietici prezenti in tara.

Etapele instaurării comunismului:

– La 6 martie 1945 a venit la putere guvernul Dr Petru Groza, primul guvern comunist, in care reprezentanții PCR dețineau toate ministerelor, impuși de la Moscova, prin intermediul lui Andrei Vâșinski, adjunctul ministrului de externe al URSS. Masuri adoptate de noul guvern: înființarea SOVROMURILOR (societăți mixe româno-sovietice) -desființate in 1956, reforma agrara -1945.

– La 19 noiembrie 1946 au avut loc alegeri care au fost câștigate de către comuniști (Blocul Partidelor Democratice), care au obținut 70% din voturi. In realitate alegerile au fost falsificate, ele fiind câștigate cu 70% din voturi de către PNT.

– La 29 iulie 1947 comuniștii au organizat diversiunea (sau înscenarea) de la Tamadau, prin care liderii PNT au fost acuzați de tradare, iar PNT a fost acos in afara legii. Mai multi lideri taranisti care aveau intenția de a pleca in Occident cu un avion particular, au fost prinși pe aerodromul de la Tămădău, acuzați de spionaj si arestați. In august 1947, PNL s-a autodizolvat.

– La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost obligat sa semneze actul de abdicare si sa paraseasca Romania. In aceeași zi, prin legea nr. 363, monarhia se desființa si se proclama Republica Populara Romana.
Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965):

Gh. Gheorghiu-Dej a fost ales, in 1948, secretar general al Partidului Muncitoresc Român. In 1948 a fost data o noua Constituție, care punea bazele reimului comunist. Noul regim a adoptat modelul stalinist in toate domeniile vieții de stat.
In plan economic: Modelul stalinist în plan economic era axat pe lichidarea proprietății private, industrializare fortata si cooperativizarea agriculturii. La 11 iunie 1948 a fost dată legea naționalizării principalelor mijloace de producție, potrivit careia peste 1000 de întreprinderi miniere, bancare, industriale si de comerț treceau in proprietatea statului. Astfel, se puneau bazele economiei dirijate. Naționalizarea a fost primul pas in procesul de centralizare economica.
Politica de industrializare: Impunerea modelului sovietic a avut drept efect centralizarea economica si planificarea cincinala. In 1950 s-a elaborat primul plan economic anual, iar intre 1951-1955 s-a impus primul plan cincinal. In 1951 s-a introdus distincția „Erou al muncii socialiste”.

Colectivizarea agriculturii: Decizia oficiala s-a luat in 1949, taranimea fiind fortata sa cedeze proprietățile funciare in favoarea statului. După modelul sovietic al colhozurilor, s-au infiintat gospodăriile agricole colective, transformate mai târziu in CAP (Cooperativa Agricola de Producție) si GAS (Gospodăriile Agricole de Stat), care s-au transformat in IAS (întreprinderea Agricola de Stat). Colectivizarea s-a produs in majoritatea cazurilor pe cale violenta, datorita refuzului țărănimii de a ceda pamantul. Comuniștii au apelat la organele de represiune, justiție, administrație si la un uriaș sistem de propaganda pentru a convinge taranii. La 27 aprilie 1962 Gh. Gheorghiu Dej anunța oficial încheierea procesului de colectivizare

Stalinismul politic: In februarie 1948 s-a desfasurat congresul de fuziune intre PCR si PSD, formandu-se Partidul Muncitoresc Roman (partid unic). Secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu Dej care a instaurat un regim politic stalinist. Baza juridica a noului regim a fost asigurata de Constituțiile din 1948 si 1952, care desființau partidele politice si principiul separării puterilor in stat. După preluarea puterii, Dej a declanșat lupta pentru controlul absolut in partid prin epurarea aparatului de stat. Prima victima a fost Stefan Foris, urmat de Lucretiu Patrascanu, care a fost arestat in 1948, acuzat de tradare, si executat in 1954. In 1952, cu sprijinul lui Sta li n, Dej i-a inlaturat pe Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu.

La 28 august 1948 s-a organizat „Direcția Generala a Securității Poporului”, care reprezenta un sistem de represiune, fiind politia politica a regimului. In ianuarie 1949 s-a infiintat „Direcția Generala a Miliției”. Metoda folosita a fost teroarea. S-au infiintat închisori la Sighet, Aiud, jilava, Pitești si Gherla. S-au deschis lagare de munca fortata in Delta si Canalul Dunare-Marea Neagra. La Pitești s-a aplicat reeducarea, obiectivul fiind formarea omului nou, care sa răspundă partidului. Astfel detinutii erau supusi torturilor fizice si psihice. In 1964 a fost dat decret pentru eliberarea detinutilor politici.
In plan cultural: S-a adoptat proletcultismul, curent cultural care se baza pe alianța dintre muncitorime si țărănime pentru a se forma o cultura proletara, respingând moștenirea culturala a perioadei democratice. In august 1948 s-a elaborat o noua lege a invatamantului, prin care se introducea manualul unic, limba rusa era obligatorie in scoli, marxism-leninismul devena obiect de studiu in invatamantul secundar. La 14 august 1948 s-a emis legea cultelor, conform careia se desființa Biserica Greco-Catolica, iar Biserica Ortodoxa trebuia sa promoveze politica oficiala a statului. In același an Academia Romana s-a transformat in Academia Republicii Populare Romane. Pentru admiterea la facultate s-a introdus ca principiu necesitatea unei origini sanatoase din punct de vedere politic.

Politica externa: In 1949, Romania a devenit membra a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), o alianța economica a statelor comuniste sub conducerea URSS. In 1955, Romania a devenit membra a Tratatului de la Varșovia (alianța militară a statelor comuniste). La moartea lui Sta li n, in 1953, s-a produs o relativa distanțare fata de Moscova, dorindu-se realizarea unei cai proprii a socialismului. In 1958 URSS si-a retras armata de ocupație din Romania. In 1964, PMR a lansat „Declarația din Aprilie”, conform careia comuniștii romani respingeau subordonarea fata de Moscova, isi proclamau independenta si respingeau modelul stalinist.

Regimul National Comunist (1965-1989): Noul secretar general, Nicolae Ceausescu, a preluat conducerea României. A fost data Constituția din 1965 care proclama Republica Socilaista România, iar partidul a revenit la numele de Partidul Comunist Român.

1.Prima etapă a fost Destinderea si destalinizarea (1965-1971), care s-a caracterizat prin:
S-a adoptat o noua constituție in august 1965, prin care Republica Populara Romana devenea Republica Socialista Romana, iar PMR devenea PCR. La plenarea PCR din 1968, Ceausescu a reabilitat numele foștilor comuniști cazuti victime terorii lui Dej, Ștefan Foris si Lucretiu Patrascanu. In invatamant s-a introdus studiul limbii engleze, iar istoria era rescrisa pe baze naționale. Intelectualii au primit dreptul de a merge in străinătate, la diferite simpozioane științifice s-au construit locuințe, a crescut numărul de autoturisme, astfel a existat sentimentul de imbunatatire a condițiilor de viata.
Pe de alta parte, Ceausescu si-a consolidat poziția de lider prin faptul ca in 1967 a devenit președinte al Consiliului de Stat.

Politica externă. Apogeul popularitatii lui Ceausescu s-a desfasurat in 1968, atunci când a condamnat intervenția militară a URSS si a statelor membre ale Tratatului de la Varșovia in Cehoslovacia. Prin aceasta atitudine Ceausescu castiga simpatia Occidentului, fiind văzut ca principal adversar al Moscovei. Ca urmare, președintele Franței Charles de Gaulle a vizitat Romania in 1968, președintele SUA Richard Nixon a vizitat Romania in 1969, iar președintele G. Ford in 1974. Astfel, Romania isi proclama independenta fata de URSS, Ceausescu consolidandu-si poziția interna. Romania semna acorduri cu organizații economice internaționale (Banca Mondiala si FMI).

2. Etapa regimului personal (1971-1989):Jn 1971 Nicolae Ceausescu a realizat o vizita in China si Coreea de Nord, iar la întoarcerea in tara a lansat „Tezele din iulie”, prin care inaugura revoluția culturala. Prin aceasta se înțelege promovarea exagerata a cultului personalității si impunerea unui regim de dictatura personala. Ceausescu a instaurat asa numitul socialism dinastic, caracterizat prin:

Concentrarea puterii in mâinile familiei Ceasusescu; Restrângerea drepturilor cetățenilor; Accentuarea cenzurii.
In 1974, cu prilejul Congresului al Xl-lea al PCR, Ceausescu a devenit primul președinte al statului. De asemenea, a lansat „Programul partidului”care instaura ca obiectiv realizarea unei societăți socialiste multilateral dezvoltate si formarea unui om nou, executant fidel al politicilor partidului. La același congres, Elena Ceausescu a devenit al doilea om politic in stat. S-a introdus sistemul rotirii cadrelor, astfel ca sistemul comunist a înlăturat orice rival.

In plan economic: După 1971 s-a continuat industrializarea fortata si au fost inițiate construcții megalomanice, care solicitau eforturi financiare uriașe (Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagaraseanul, Metroul, Casa Poporului). Acestea au determinat creșterea datoriei externe la 11 miliarde de dolari. Ceausescu s-a angajat sa restituie integral sumele împrumutate si, la recomandarea FMI, a limitat importurile si a crescut exporturile.

Ambiția lui Ceausescu de a plăti datoria externa a avut urmări dramatice asupra populației, datorita raționalizării alimentelor, căldurii, curentului electric, gazelor naturale (anii 80). Ca urmare a acestei politici, s-a introdus raționalizare alimentelor de baza, iar nivelul de viata a scăzut dramatic. La acestea se adauga incalcarea sistematica a drepturilor si libertăților omului si izolarea pe plan internațional, Ceausescu pierzând simpatia Occidentului. Securitatea veghea întreaga societate, bazandu-se pe o armata de informatori. înregimentarea politica se realiza de la vârste fragede. Copiii din grădinițe erau cuprinși intr-o organizație politica numita „ȘoimiiPatriei”prin care erau educați in spiritul

devotamentului fata de partid si de conducător. La varsta de 7 ani elevii deveneau membrii ai organizației Pionierilor. Costumele obligatorii indicau tendința de anihilare a personalității si uniformizarea membrilor societății. La 14 ani pionierii deveneau „Membrii ai Uniunii Tineretului Comunist”, pregatindu-se pentru a deveni oameni noi pe care regimul sa se bazeze.

Regimul comunist a introdus sistematizarea localităților, astfel ca multe sate au fost distruse si comasate in centre rurale, iar centrele istorice ale orașelor au fost distruse, fiind construite cartiere de blocuri.

Rezistenta si Disidenta Anticomunista:

In timpul lui Dej, formele de lupta au fost:
– rezistenta din munți (detașamente de barbati înarmați care erau foste cadre militare, foști legionari, tarani). Exemple: Haiducii Muscelului-grupul fraților Arnăuțoiu si colonelului Arsenescu din Muscel, grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu din Făgăraș, Sumanele Negre). Au existat femei care sprijineau aceste grupuri (Elisabeta Rizea, Maria Plop). Aceste forme de rezistenta au fost anihilate in 1962.

– revoltele țăranilor: ta rănii s-au opus colectivizării, au declanșat revolte spontane, au distrus sedii de partid (80 000 tarani au fost arestați pentru ca s-au opus colectivizării)
Forme de represiune: arestarea in închisorile comuniste, lagare de munca, deportarea

Rezistenta fata de regimul lui Ceausescu:
– Disidentii: In 1977 s-a desfasurat „Mișcarea Goma”, prin care scriitorul Paul Goma a declanșat lupta pentru drepturile omului și s-a alaturat mișcării reformatoare din Cehoslovacia, numita „Charta 77″. Aceasta reprezenta prima opoziție majora fata de regimul Ceausescu.
– In 1979 preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa a adresat scrisori deschise conducerii statului in care critica politica sociala si culturala a regimului.
– In același an, la Congresul al Xll-lea al PCR, Constantin Parvulescu l-a criticat pe Ceausescu. – După 1980 s-a manifestat puternic si disidenta individuala a intelectualilor, care au trimis scrisori extrem de critice către posturile de radio occidentale Europa Libera, BBC sau Vocea Americii. Cei mai cunoscuti disidenti au fost Mihai Botez, Ana Blandiana, Mircea Dinescu sau Doina Cornea (lector la Universitatea din Cluj, demisa in 1983, pentru ca in cursurile sale folosea texte filosofice occidentale).

– Greve și mișcări muncitorești: Opoziția s-a manifestat prin greva minerilor din Valea Jiului din august 1977, atunci când peste 10 mii de mineri de la Mina Lupeni au întrerupt lucrul o saptamana, cerând condiții decente de munca si viata. Muncitorii au reluat lucrul după vizita lui Nicolae Ceausescu, dar la scurt timp Securitatea a arestat principalii lideri ai mișcării.

La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la unzina „SteagulRosu”din Brașov au desfasurat o mișcare pentru imbunatatirea condițiilor de viata, scandând lozinci anticomuniste (cea mai cunoscuta acțiune de protest).

– Disidenta împotriva regimului Ceausescu s-a manifestat si in rândul foștilor demnitari comuniști: in 1989, sase membri PCR: Alexandru Barladeanu, Constantin Parvulescu, Silviu Brucan, Corneliu Manescu, Gheorghe Apostol si George Raceanu au formulat „Scrisoarea celor 6″, in care criticau aspru regimul Ceausist.

Forme de represiune: controlul Securității prin urmărirea foștilor deținuți si anchete, arest la domiciliu, folosirea spitalelor de psihiatrie.

Momentul de început al căderii lui Ceausescu l-au reprezentat protestele izbucnite la Timișoara, 16 decembrie 1989. Anterior, majoritatea statelor comuniste din Europa izbutiseră sa înlăture regimurile prin mijloace pașnice. Acest fapt s-a realizat datorita politicii de destindere si reforme promovata de Mihail Gorbaciov după 1985.
începute la Timișoara, protestele au continuat in zilele de 21 si 22 decembrie la București. La 22 decembrie, Ceausescu a fugit sub presiunea populației, puterea fiind luata de un organism provizoriu numit „Frontul Șalvarii Naționale” (FSN), condus de Ion lliescu.

Lui Nicolae Ceausescu si Elenei Ceausescu li s-a intentat un proces in urma caruia au fost condamnați la moarte si executați la 25 decembrie 1989.

Evenimentele din decembrie 1989 au deschis perspectiva democrației, a sistemului politic pluralist, a revenirii la economia de piața si reintegrării României in spațiul politic si cultural european .

Construcția democrației postdecembriste:

Au reapărut vechile partide istorice (PNL si PNT), dar si alte partide. In plan economic, reformele au urmărit trecerea de la economia centralizata de tip comunist la cea de piața, bazata pe proprietatea privata si libera inițiativa. O problema importanta după 1989 a fost revenirea la democrație si consolidarea instituțiilor statului de drept. Ca urmare in 1991 a fost adoptata noua lege fundamentala, revizuita in 2003, care fixa cadrul legislativ al funcționarii statului.
Un alt atribut al democrației au fost alegerile „libere”. In 1990, alegerile parlamentare au fost câștigate de FSN (președinte provizoriu – Ion lliescu), iar in 1992 aceeași formațiune numita FDSN castiga alegerile (președinte Ion lliescu). In 1996 s-a realizat alternanta la putere, atunci când Emil Constantinescu a devenit președinte, iar Convenția Democrata din Romania (CDR) a castigat alegerile parlamentare. In 2000, Ion lliescu a devenit președintele ales al României pentru a doua oara, iar PDSR (ulterior PSD) a castigat alegerile parlamentare. In 2004, Alianța DA (Dreptate si Adevăr) a castigat alegerile, iar președinte a devenit Traian Basescu.

Revenirea la democrație s-a caracterizat si prin momente tensionate in rândul societății:
Manifestația studenților din Piața Universității (protestau împotriva comunismului) -1990, dar s-a soldat cu mii de morti. Descinderile minerilor in capitala (Mineriadele din 1990,1991,1999).
Romania si-a fixat ca obiectiv in politica externa integrarea in structurile Euro-Atlantice, astfel ca in 2004 a devenit membra NATO, iar la 1 ianuarie 2007 a devenit membra a UE.

Acest articol reprezintă o sinteză utilă elevilor de clasa a XII a, în vederea susținerii bacalaureatului, proba istorie.