Singura fiică a Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta a avut parte de un sfârșit prematur. Micuța Maria a avut un destin tragic. S-a stins din viață la doar 4 ani, în timpul unei epidemii de scarlatină.

Prințesa Maria, singurul copil al Regelui Carol I al României și al Reginei Elisabeta, a murit în 1874. Principesă de Hohenzollern (Maria von Hohenzollern-Sigmaringen, 27 august/8 septembrie 1870, București – 28 martie/9 aprilie 1874, Castelul Peleș, Sinaia) a fost unicul copil al regelui Carol I al României și a soției sale, regina Elisabeta.

Prima prințesă de România a fost un copil considerat precoce din punct de vedere intelectual, însă destinul său a fost unul tragic. Principesa Maria s-a îmbolnăvit de scarlatină la București și nu a putut fi salvată.

A fost botezată în ritul ortodox de către Mitropolitul Calinic Miclescu. În 1872, Regina Elisabeta îi scrie lui Carol: „Acest copil fermecător este toată bucuria mea.“ Tot ea îi scrie mamei sale: „Când [Principesa Maria – n.n.] sărută pe cineva, spune imediat: «Vreau ca toată lumea să fie fericită.» […] De îndată ce apelezi la sufletul ei bun, orice mâhnire dispare. Este un copil atât de înţelept şi răbdător!”, relatează okmagazin.ro

Micuța era alintată Itty

În 1873, Maria, alintată Itty (de la englezescul little), călătoreşte împreună cu părinţii săi în Germania, unde le este prezentată rudelor princiare, care îndrăgesc imediat copilul precoce şi drăgălaş. Principesei îi este însă mereu dor de casă, voind să se întoarcă la Bucureşti.

Viaţa micuţei principese avea să fie curmată prematur, în ziua de 28 martie/9 aprilie 1874, în timpul unei epidemii de scarlatină. Principesa Maria a fost înmormântată în grădina Palatului Cotroceni, cu funeralii regale. Au fost primele funeralii ale dinastiei naționale.

Pe crucea de pe mormânt a fost înscris un pasaj din Evanghelia după Luca: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme!”

Regina Elisabeta nu avea să mai devină mamă, iar rana pierderii unicului copil nu s-a cicatrizat niciodată. Mai târziu, regina a spus: „Copilul meu este singurul meu poem frumos.“

După moartea fetiţei sale, Regele Carol a scris în jurnalul său: „Religiunea copilului nostru şi limba pe care a vorbit-o au primit pentru noi o nouă sfinţire, căci fiecare cuvânt românesc ne va aminti, de acum înainte, drăgălaşul sunet al dulcelui glas pe care n-o să-l mai auzim niciodată pe lumea aceasta.”

Nimic însă nu i-a putut împiedica pe cei doi suverani din datoria lor către națiune și țară, timp de aproape o jumătate de secol. La mai puțin de un an de la moartea micii principese Maria, Carol I și Elisabeta pun piatra de temelie a Castelului Peleș.

Regina a scris sub pseudonimul Carmen Sylva

Elisabeth Pauline Ottilie Luise, fiică a principelui de Hermann de Wied şi a principesei Maria de Nassau, a devenit în 1869 soția principelui Carol, domnitorul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei. În 1881, la 4 ani după obținerea independenței țării față de Poartă, cei doi au fost încoronați ca rege și regină ai României. Au avut o singură fiică, Maria, născută în 1870, dar care a murit în 1874, de scarlatină. Elisabeta a început, încă din copilărie, să scrie poezii.

Debutul literar şi l-a făcut în 1878, prin publicarea în revista „Die Gegenwart”, sub pseudonimul E. Wedi, a unor poezii româneşti traduse în germană. Din 1880, a adoptat pseudonimul Carmen Sylva – în amintirea pădurilor din oraşul ei natal, Neuwied, capitala principatului de Wied -, prima operă semnată astfel fiind poemul istoric Sappho. A fost autoare de poezii, poveşti şi povestiri, romane (în colaborare cu Mitte Kremnitz, semnând Dito şi Idem), texte dramatice şi memorialistice. Ca principesă și apoi ca regină, a susținut arta și pe artiști, s-a implicat în activități caritabile, a încurajat dezvoltarea industriei textile românești.