Misterul mormântului lui Ștefan cel Mare: de ce a fost îngropat pe 13 bare de fier

5 (2)

O descoperire care a uimit o comisie întreagă

Timp de secole, mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna a rămas învăluit în tăcere. Voievodul a domnit 47 de ani — cea mai lungă domnie din Evul Mediu al Țărilor Române —, a murit la 2 iulie 1504, iar piatra lui funerară nu are trecută nicăieri data morții, detaliu care singur a hrănit generații de speculații.

Adevărata surpriză a venit însă când mormântul a fost deschis oficial pentru prima dată consemnată în scris. Preoții și călugării prezenți la eveniment au rămas uluiți să constate că trupul domnitorului nu fusese așezat într-un sicriu, ci direct pe treisprezece drugi de fier, îmbrăcat doar în mantia sa domnească, cu capul rezemat pe câteva rânduri de cărămidă zidită. Detaliul nu vine dintr-o poveste transmisă din auzite, ci direct dintr-un document al vremii — o însemnare a mitropolitului care a asistat la eveniment.

Ce spun documentele: două deschideri, la un secol distanță

Mormântul lui Ștefan cel Mare nu a fost cercetat o singură dată. La o primă deschidere, alături de un mormânt vecin rămas neidentificat, osemintele voievodului au fost găsite tot fără sicriu, așezate pe cele treisprezece bare de fier dispuse transversal, cu același „căpătâi” din cărămidă zidită la nivelul craniului. Se mai știe că obiectele de preț care ar fi trebuit să însoțească un domnitor de rangul lui Ștefan lipseau aproape complet din criptă — fuseseră ridicate cu prilejul unei deschideri anterioare, din februarie 1758, fapt confirmat mai târziu chiar de o comisie austriacă.

Cea mai amănunțită cercetare a avut loc însă abia un secol mai târziu. În noiembrie 1856, la insistențele egumenului de la Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficială trimisă de la Viena a deschis mai multe morminte din biserica mănăstirii, aparținând lui Ștefan cel Mare și membrilor familiei sale. Misiunea a fost condusă de funcționarul guvernamental Anton Schönbach, alături de comisarul spiritual Teoctist Blajewicz; partea tehnică a revenit inginerului Anton Roll, iar asistența medicală doctorului Vincențiu Szymonowicz. La finalul lucrărilor a fost întocmit un proces-verbal detaliat, publicat mai târziu de istoricul F. A. Wickenhauser în lucrarea „Istoria Mănăstirilor Voroneț și Putna”, apărută în 1886.

Chiar organizatorii cercetării explicau, la vremea aceea, de ce fusese nevoie de o asemenea intervenție: nu se știa cu certitudine care mormânt îi aparține de fapt voievodului. Cronicile și monumentele funerare de la Putna confirmau doar că rămășițele lui fuseseră aduse cu mare fast și așezate în naosul bisericii, dar despre alcătuirea exactă a mormântului nu exista nicio informație sigură, nici la mănăstire, nici în altă parte. De aceea comisia și-a propus să lămurească lucrurile prin deschiderea directă a criptei.

Rezultatul acestei a doua cercetări a confirmat întru totul ce se găsise deja cu un secol înainte: osemintele voievodului, fără sicriu, așezate tot pe cele treisprezece bare de fier transversale, tot cu capul sprijinit pe cărămizile zidite.

Realitate: o practică funerară mai puțin stranie decât pare

Aici intervine distincția esențială între mister și explicație. Deși varianta „legendară” a poveștii insistă asupra caracterului ei stupefiant, cercetările arheologice mai recente de la Putna oferă un context mult mai prozaic. Potrivit arheologilor care au condus săpăturile, așezarea trupului pe bare metalice transversale, sprijinite la rândul lor pe o zidărie de cărămidă ridicată special pentru a le înălța deasupra fundului criptei, era de fapt o metodă de înhumare relativ obișnuită pentru personajele de rang înalt ale acelei epoci.

Cu alte cuvinte, barele de fier și patul de cărămizi nu par să fi fost un gest simbolic sau un ritual ascuns, ci mai degrabă o soluție tehnică — un fel de „grătar” funerar menit să țină trupul departe de umezeala și igrasia specifice criptelor de piatră. Un indiciu în plus vine chiar din familia domnitoare: osemintele lui Alexandru cel Bun, un alt voievod al Moldovei, au fost descoperite exact în același mod — fără sicriu, pe un grilaj de fier asemănător, cu capul sprijinit tot pe un zid de cărămizi. Faptul că practica se repetă la doi domnitori diferiți susține ideea unui obicei funerar de epocă, nu a unei taine legate strict de persoana lui Ștefan cel Mare.

Mit și legendă: capul „mutat”, tezaurul dispărut, data lipsă

Ceea ce a alimentat cu adevărat imaginația populară au fost celelalte anomalii găsite în criptă, mai greu de explicat pur tehnic.

Poziția capului. Una dintre observațiile comisiei din 1856 a fost cu adevărat tulburătoare: examinarea a sugerat că, la acest schelet, craniul ar fi putut fi deplasat mecanic din poziția lui firească, cu mult timp înainte de deschiderea mormântului. Comisia nu a mers însă spre concluzii radicale — hainele găsite pe cadavru, alături de o cruce de aur descoperită în dreptul pieptului, întăreau ideea unei mantii domnești și a unui mormânt cioplit special în piatră pentru un personaj de rang înalt. Aici linia dintre document istoric și legendă populară devine subțire: varianta „decapitării”, vehiculată des în presa de tip senzațional, nu are acoperire directă în procesele-verbale originale, care vorbesc despre o deplasare a poziției craniului, nu despre o tăiere confirmată științific.

Tezaurul furat. Cronologia deschiderilor arată limpede că mormântul fusese deja „vizitat” înainte ca autoritățile habsburgice să ajungă la el: obiectele de valoare cu care fusese îngropat voievodul — pietre prețioase, aur, argint — lipseau aproape în totalitate, semn că un jefuitor de morminte pătrunsese acolo cu mult înainte de cercetările oficiale din secolul al XIX-lea.

Data absentă de pe piatra funerară. Un alt element care a hrănit teoriile este chiar lespedea de mormânt: se știe sigur că voievodul a pus să i se scrie din timp piatra funerară, dar anul morții nu a fost niciodată completat pe ea. Absența acestei date, aparent un simplu detaliu tehnic, a devenit terenul ideal pentru speculații — de la teorii despre o moarte ținută secretă din rațiuni politice, până la povești despre o presupusă călugărire tainică a domnitorului înainte de a muri.

De ce persistă misterul

Un motiv esențial pentru care povestea a rezistat atât de bine peste secole este chiar tăcerea surselor din epocă. Niciun cronicar și niciun istoric contemporan al lui Ștefan cel Mare nu a lăsat vreo referire directă la felul în care a fost așezat trupul voievodului în criptă. Tot ce știm astăzi vine din procesele-verbale ale comisiilor care au deschis mormântul — cea din 1758 și cea din 1856 —, nu din letopisețele epocii sau din cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin. Această tăcere a izvoarelor originale a lăsat loc liber pentru interpretări, bârfe și legende locale: de la ideea unui blestem care ar apăsa asupra celor care tulbură odihna domnitorului, până la povești despre comori suplimentare ascunse pe undeva prin incinta mănăstirii.

Concluzie: între document și legendă

Ce rămâne, așadar, realitate confirmată de documente, și ce rămâne mit?

• Confirmat de procese-verbale: înmormântarea fără sicriu, pe treisprezece bare de fier, cu capul sprijinit pe cărămizi — o practică regăsită identic și la Alexandru cel Bun, ceea ce sugerează un obicei funerar de epocă, nu un ritual misterios legat exclusiv de Ștefan cel Mare.
• Confirmat, dar rămas fără explicație completă: dispariția tezaurului funerar, jefuit cel târziu până în 1758, și absența anului morții de pe lespede.
• Zonă de graniță, între observație și legendă: poziția „deplasată” a craniului — interpretată de unii ca simplu efect al trecerii timpului și al manipulării repetate a osemintelor de-a lungul secolelor, de alții ca dovadă a unei intervenții misterioase asupra trupului.

Misterul lui Ștefan cel Mare nu stă, în definitiv, atât în ce s-a găsit efectiv în criptă — explicabil, în bună parte, prin arheologie și obiceiuri funerare medievale —, cât în tăcerea izvoarelor din timpul vieții sale și în golurile pe care legenda populară s-a grăbit mereu să le umple.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.

Înainte de a accesa YouTube