Un personaj carismatic, Sergiu Malagamba a făcut furori în Bucureştiul interbelic. Considerat unul dintre cei mai buni baterişti din România, a lansat o modă vestimentară excentrică la începutul anilor 40, care a pus pe jar autorităţile.
Un adevărat dandy al Capitalei, Serghei, aşa cum îi spuneau apropiaţii, avea un mod neobişnuit de a se îmbrăca, lucru care l-a adus în atenţia autorităţilor de la acea vreme, fiind închis, pentru scurt timp, în lagărul de Târgu Jiu.
„Malagamba avea, pe lângă faima unui strălucit muzicant, şi o înfăţişare deosebită, cu trupul său subţirel, nervos, cu chipul smolit şi mustăcioara à la d’Artagnan… Magazinele bucureştene se şi apucaseră să-i lanseze moda: guler à la Malagamba, croială à la Malagamba, pantofi à la Malagamba (înguşti şi cu tocuri înalte), sacouri à la Malagamba, cu revere mici… Şcolile de dans începuseră şi ele să-şi facă reclamă cu anunţul: «Predăm dansul Malagamba!». Iată-ne pe noi, cei de la malul Dâmboviţei, câştigându-ne o celebritate pe care alţii n-au avut-o. Fiindcă n-a existat niciodată un «dans Ginger Rogers», nici măcar un «dans Fred Astaire». Însă «dansul Malagamba» a fost şi s-a dansat cu frenezie”, spunea compozitorul Temistocle Popa, în cartea „Trecea fanfara militară”.
Moda, catalogată drept indecentă
În vremea regimului Ion Antonescu, moda a fost reprimată de către autorităţi şi catalogată drept indecentă, iar artistul Malagamba a fost arestat şi internat în lagărul de la Târgu-Jiu pentru scurt timp, fiind acuzat de a fi „şef de sectă religioasă periculoasă siguranţei Statului”, tocmai din cauza malagambismului – moda vestimentară a acelor ani care cuprinsese mari mase de tineri, dar şi personalităţi marcante ale scenei.
„Cred că prin 1942, eram în plin război, i-a venit ideea să-şi îmbrace orchestra în cămăşi de aceeaşi culoare. Cu cravate subţirele, cu pantofi cu talpa de crep, în ciorapi albi. Tineretul care mai rămăsese prin Capitală a prins ideea şi a adoptat-o imediat. Aşa a apărut moda malagambistului… Până şi Constantin Tănase a apărut pe scenă îmbracat “exagerat”, făcând publicul să delireze. Povestea a luat proporţii exagerate şi a ajuns acolo unde guvernanţii au decretat ca bietul Malagamba şi adepţii lui să fie internaţi în lagăr”, spunea într-un interviu Horia Şerbănescu, actor al Teatrului “Tănase”.
Născut la Chişinău
Conform Teatrului Constantin Tănase, Sergiu Malagamba s-a născut pe 6 februarie 1913, la Chişinău, tatăl său fiind de origine italiană, iar mama din Armenia. Compozitor, dirijor şi baterist, Malagamba a fost şi un veritabil showman şi mentor al multor muzicieni din perioada de după război, un adevărat dandy al Bucureştiului anilor ’40, un creator de trenduri în societatea românească a acelei epoci.
Studiază muzica la Conservatorul „Unirea” din Chişinău, între anii 1931-1933, iar după o perioadă de întrerupere, îşi va continua studiile, în 1950, la Conservatorul din Bucureşti.
Serghei, cum îi spuneau apropiaţii, debutează ca baterist pe scena muzicală bucureşteană în anul 1937, participând în diferite formaţii de muzică de dans. În 1939, a dirijat primul său concert de muzică uşoară, cu Orchestra Malagamba cu care a cântat în barurile Melody şi Continental, până în anul 1941. A fost considerat cel mai bun baterist din România, faima lui depăşind hotarele, dar şi printre pionierii jazz-ului românesc.
În perioada 1941 – 1945, a fost baterist în orchestra teatrului “Gioconda”, apoi a înfiinţat prima formaţie de jazz simfonic din Bucureşti, în 1942, pe care a dirijat-o într-un concert demonstrativ la sala ARO. A colaborat în repetate rânduri cu Maria Tănase, mai ales pe scena teatrelor de revistă bucureştene. La începutul anilor ’40, a fost lansată o modă vestimentară excentrică, numită chiar „Malagamba”, mulţi susţinând că celebrul baterist ar fi lansat-o, ţinând cont de modul neobişnuit în care acesta se îmbrăca. Acest lucru i-a adus încarcerarea din 1942.
Vedetă în fosta URSS
După închisoare, conform teatrului Constantin Tănase, a reintrat destul de dificil în viaţa artistică, în anul 1945, dirijând opereta „Sfinxul din Hollywood” de Ralph Benatsky. A fost baterist şi dirijor la Teatrul „Elly Roman” şi la cel de Estradă, iar între anii 1949 – 1954 a concertat, ca interpret, în cadrul unor spectacole cu mare priză la public, la Sala Dalles din Capitală. A fost şi profesor de percuţie la Şcoala Populară de Artă şi a instruit noi toboşari.
Între 1955 şi 1974, Sergiu Malagamba a fost dirijor al Teatrului “Constantin Tănase”, cu care a întreprins un turneu de succes la Paris, în 1965. Cu „Baletul tobelor”, solo-ul său de baterie pe care a fost creat chiar şi un dans, a făcut furori atunci pe scena celebrei săli “Olympia”.
De asemenea, cu Teatrul Tănase şi Orchestra de Jazz Bucureşti, dirijată de el, întreprinde un turneu excepţional în mari oraşe din URSS. Malagamba devine acolo, în numai câteva săptămâni, o vedetă internaţională. Se stinge din viaţă la 15 aprilie 1978, la Bucureşti.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.