Marele dramaturg român Ion Luca Caragiale a murit la data de 9 iunie 1912 la Berlin, unde s-a mutat împreună cu familia sa din cauza acuzaţiilor de plagiat ce i-au fost aduse cu privire la piesa „Năpasta”. Vagonul cu trupul său a rătăcit timp de două săptămâni de zile pe liniile germane şi austriece, după ce foaia de expediţie s-a pierdut.

Ion Luca Caragiale (1852 – 1912), născut în localitatea Haimanale, din judeţul Prahova, a devenit cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori ai României.

În anul 1901, dramaturgul a fost acuzat că a plagiat piesa de teatru Năpasta, după Nenorocul scrisă de maghiarul Istvan Kemeny. Acuzaţia de plagiat a apărut în două articole din Revista Literală semnate de Constantin Alexandru Ionescu – Caion. Caragiale l-a dat în judecată pe Caion, însă judecătorii l-au achitat pe acesta, catalogând scandalul drept „o impertinenţă de copil”.

Nemulţumit de soluţia oferită de magistraţi şi de apariţia a tot mai multor voce care îl criticau, Caragiale a plecat din România şi s-a mutat împreună cu familia sa la Berlin.

În dimineaţa zilei de 9 iunie 1912, marele dramaturg a murit în casa sa din Berlin, fiind bolnav de arteroscleroză. Trupul său neînsufleţit a fost depus la capela cimitirului Erster Schoneberger Friedhof, în cavoul familiei. După cinci luni de zile, la data de 18 noiembrie 1912, sicriul cu rămăşiţele scriitorului au fost aduse la Bucureşti, acesta fiind înmormântat patru zile mai târziu la cimitirul Şerban Vodă – Bellu.

Mii de oameni au format un cortegiu funerar, printre aceştia aflându-se mai marii scriitori ai timpului: Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Ovid Densuşianu, Sandu Aldea şi alţii.

Nu foarte multă lume ştie însă că aducerea sicriului marelui dramaturg pare a fi o scenă desprinsă din comediile sale. Rămăşiţele lui Caragiale au fost aproape de a fi pierdute într-un tren ce venea de la Berlin, după ce foaia de expediţie a dispărut de pe sicriu.

„Rămăşiţele pământeşti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri (17 noiembrie stil vechi), pe neaşteptate, într-un vagon special, în gara de Nord.

Nimeni n-a venit întru întâmpinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anunţat. (…) La orele 11 jumătate, şeful Gării de Nord a fost intrigat de un vagon de marfă, sigilat, pe care se afla numele oraşului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract şi nici nu putea cineva să-şi închipuie că e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieşte.

Şeful trenului, întrebat ce e cu vagonul, a spus că l-a luat de la Predeal şi că nu ştie nimic mai mult. Telefonându-se la Predeal, de-abia atunci s-a aflat totul. S-a răspuns de la Predeal că vagonul conţine corpul lui Caragiale şi că fractul (n.r. – foaia de expediţie) s-a pierdut.

Cercetându-se, s-a aflat că vagonul rătăceşte de două săptămâni pe liniile germane şi austriece. S-a anunţat rudele lui Caragiale şi a sosit la gară domnul Zlatro, o rudă apropiată”, aşa au explicat jurnaliştii de la ziarul „Universul”, în ediţia din 19 noiembrie 1912, aducerea sicriului lui Caragiale în ţară.