În urma cutremurului din seara de 4 martie 1977 care a zguduit România, mare parte din victime erau din București, unde au căzut și blocuri celebre din centrul orașului. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este nenorocirea de la blocul „Scala”, unde Nicolae Ceaușescu a ordonat încetarea căutărilor la doar 2 ore și jumătate după începere, condamnându-i practic pe cei aflați sub dărâmături la moarte.

Cutremurul din 4 martie 1977 a făcut una cu pământul 32 de clădiri înalte în Capitală, care au devenit morminte colective pentru peste 1.000 de bucureșteni. Dintre acestea amintim blocurile Dunărea, Casata, Nestor sau Scala, povestea ultimului urmând să v-o prezentăm în următoarele rânduri.

Lucrările la blocul „Scala” (care se numea la acea vreme Algiu, după proprietarul său) au început în 1937, când pe colțul bulevardului Brătianu (azi Bălcescu) cu strada C. A. Rosetti (până recent Clemenței) este ridicat un panou prin care se anunța că terenul pe care se afla o casă cu un singur nivel realizată în stil neoclasic francez dar și pe terenul vecin se va ridica un nou bloc-turn în centrul Bucureștiului, blocul avea să fie numit după proprietar – Algiu.

Un an mai târziu, blocul este inaugurat ca parte din „febra” art-deco ce cuprinsese în acea perioadă zona Universitate-Romană, trend căruia i-au căzut victime mai multe case realizate de la finalul secolului al XIX-lea din zonă. Blocul Algiu deborda de frumusețe – pe colț se înălța un turn impresionant, în timp ce lateralele, mai scunde, nu se lăsau mai prejos la vreun alt capitol. Apartamentele din bloc se vând ca pâinea caldă, datorită materialelor premium și ale finisajelor de calitate.

Astfel, nu este deloc surprinzător când cel mai mare spațiu comercial, situat la parter, este închiriat de Sindicatul Artelor Frumoase. Este o singură problemă însă, care avea să își arate fața în anii ce vor urma – la acea vreme nu existau standarde și tehnici de construcție anti cutremur.

Pe 10 noiembrie 1940, România este lovită de un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter, care șubrezește structura de rezistență a blocului Algiu. Lucrările de consolidare efectuate sunt aproape inutile, fiind realizate în grabă, superficial, de suprafață, cu fonduri insuficiente. Un an mai târziu și starea blocului continuă să se degradeze: apar crăpături mari pe fațadă, semn al agravării stricăciunilor de la structura de rezistență.

De unde vine numele de „Scala”?

În anii ’50, spațiul unde se afla Sindicatul Artelor Frumoase devine cofetăria Scala, una dintre cele mai cunoscute și apreciate din București, care datorită succesului său îi împrumută blocului denumirea sa, astfel că Algiu devine „Scala” în mintea bucureștenilor.De asemenea, numele provine și de la cinematograful „Scala”, aflat peste drum de bloc. Din păcate, clădirea era în continuare uitată când vine vorba de restaurat, deși nu lipsea de pe ilustratele oficiale realizate de regimul comunist.

4 martie 1977, ora 21:22 – momentul nenorocirii

Blocul „Scala” nu mai avea să rămână în picioare după cutremurul de 7,4 grade pe scara Richter din seara de 4 martie 1977. Sub ruinele blocului-turn și în adăposturile de la subsol se aflau o mulțime de oameni care din păcate nu au mai ieșit la lumina zilei vreodată. Sunetistul Constantin Eană venise la acea vreme cu o metodă inedită de a găsi supraviețuitorii: montase microfoane pe grinzile dărâmate pentru a amplifica strigătele și bătăile acestora. La fiecare 15 minute de săpături se făcea liniște totală pentru a se afla de unde se aud zgomotele celor prinși sub ruine.

„Se cerea liniște totală acolo (la ruinele blocului) ca să se poată auzi murmure sau gălăgie sau bătut într-o țeavă, ceva; și microfonul îl puneam pe o grindă de beton și dădeam drumul la magnetofon și stăteam și ascultam, domne, dacă se aude ceva, vreo bătaie ceva, că betonul rezonează.”, a declarat Constantin Eană într-un interviu pentru TVR.

Tot Eană a povestit cum după doar două ore de căutări și de ascultări a înregistrărilor de pe microfoane, Nicolae Ceaușescu a dat ordin ca operațiunile de salvare să fie sistate. „Până la urmă, după două ore să zicem, el a zis: gata, nu mai, nimic, nici vorbă de nu știu ce deși vorbele erau pe banda, era clar că nu erau din altă parte, iar a doua zi era pământul iar pus la loc, cu panseluțe deasupra.”

Blocul Scala II, o umbră a înaintașului său

Terenul este curățat de moloz și de rămășițele celor decedați iar pe acest teren este ridicat blocul Scala II, total diferit din punct de vedere stilistic față de primul bloc ridicat aici, urmând stilul utilitar când vine vorba de arhitectură, după cum era moda acelor vremuri. Deși nu este la fel de impunător ca primul bloc Scala, și Scala II prezintă o înălțătură când vine vorba de amplasamentul central. Totuși, clădirea este una sterilă, ce s-ar putea camufla aproape în orice cartier-dormitor, fără istorie și fără vreo placă memorială care să amintească de soarta tragică a imobilului prăbușit în 1977.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.