Desi a trait doar 57 de ani, Petre Ispirescu a lasat o opera extrem de valoroasa, basmele sale cu greu putand fi egalate de cineva.
Putini stiu insa ca autorul lucrarii “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” a fost un autodidact prin excelenta, in conditiile in care studiile sale s-au oprit undeva pe la clasa a IV-a.
Nascut la 1830 intr-o mahala a Bucurestiului, intr-o familie in care tatal era frizer, iar mama se ocupa de casa, Petre Ispirescu marturiseste in legatura cu educatia sa ca un rol aparte in devenirea sa l-a avut mama, Elena, o femeie cu un har aparte de a povesti.
“N-am trecut nici patru clase primare, dar mama sa a fost cea care a luat initiativa de a ma duce sa invet sa citeasc la dascalul bisericii din cartierul unde locuiam”.
La varsta de 14 ani intra ca ucenic la tipografia condusa de Zaharia Carcalechi, ziarist si tipograf roman de origine macedo-romana, devenind tipograf calificat, in ciuda muncii solicitante depuse de adolescent.
O activitate care avea sa-i deschida foarte tare orizonturile, mai ales ca prin locurile pe unde a lucrat erau tiparite carti ale unor autori celebri, daca ar fi sa-i pomenim pe Hugo, Dumas, Rousseau, Cervantes.
Puscarie pentru tiparirea unei corespondente secrete
Din cauza statutului sau de tipograf, Petre Ispirescu a ajuns si la puscarie. In anul 1858, pe cand se faceau planuri pentru Unirea Principatelor Romane, unionistii au intrat in posesia unei corespondente secrete din care au aflat ca Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei, avea promis tronul Moldovei de catre imperiile otoman si austriac, care se luptau din rasputeri sa impiedice unirea. Continutul corespondentei a ajuns si la tipografia unde lucra Petre Ispirescu.
“Ispirescu nu era strain nici de framantarile sociale din tara, la care intelege sa ia parte. Prin intermediul ginerelui lui Copainig, care era director la tipografia Mitropoliei, face cunostinta cu I. G. Valentineanu, cunoscutul om politic al vremii. Acesta ii incredinteaza manuscrisul corespondentei secrete a princepelui Vogoride, caimacanul Moldovei, cu varul sau, consulul Turciei la Londra, in care se aratau incercarile de a se submina unirea principatelor, cerandu-i staruitor sa le tipareasca, pentru a fi raspandite in mod secret in marele public”, potrivit istoricului Victoria Roman.
Politicianul cu aere de patriot a spus la toti cunoscutii ce a facut si asa a aflat politia de actiunea pusa la cale, Ispirescu fiind arestat. A stat dupa gratii trei saptamani si a fost eliberat in ziua cand s-a deschis Divanul ad-hoc. Ramasese fara loc de munca, care fusese ocupat intre timp.
In activitatea sa ulterioara, Ispirescu avea sa colaboreze cu mari personalitati ale culturii romanesti. La trei ani dupa Unirea Principatelor avea sa publice si primele basme: “Praslea cel voinic si merele de aur”, “Fiul vanatorului”, “Balaurul cu sapte capete”, “Fata de imparat si pescarul”, “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”.
A condus Imprimeria de stat
Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, in 1866, la invitatia ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat sa conduca Imprimeria de Stat.
La sfatul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu a adunat cele 37 de basme ale sale in lucrarea “Legende sau basmele romanilor”, care s-a publicat de nenumarate ori pana in ziua de azi.
A murit la masa de lucru, pe 21 noiembrie 1887, in urma unei congestii cerebrale.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.