Ideea realizării unei căi navale de legătură între Bucureşti şi Marea Neagră a apărut pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect pentru acest canal fiind întocmit în anul 1882.

În anul 1927, în Buletinul AGIR nr. 4, a apărut studiul profesorului Alex Davidescu şi, tot în acelaşi an, în revista „Energia“ apare studiul prezentat de inginerul Dimitrie Leonida tratând „Canalul Bucureşti-Dunăre“.

În anul 1929, a fost adoptată Legea pentru construirea canalului Argeş-Bucureşti-Dunăre şi electrificarea căii ferate Bucureşti-Braşov, având la bază proiectul inginerului Leonida. În ambele Camere ale Parlamentului României, legea a primit doar trei voturi împotrivă.

Criza dintre 1929 şi 1933 nu a permis derularea lucrărilor, însă problema a rămas în atenţia lumii ştiinţifice.

Ideea Canalului Bucureşti-Dunăre a fost reluată de Nicolae Ceauşescu, iar lucrările au început în anul 1986. Până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%. Unele lucrări erau mai înaintate, altele, mai puţin.

Nicolae Ceauşescu voia să termine canalul înainte de Congresul al XIV-lea al PCR şi a adus pe teren câte o unitate de construcţie din fiecare judeţ, cu excepţia Bucureştiului, aici toată forţa de muncă fiind cooptată la Casa Poporului.

În 2017 Guvernul PSD, prin nou înființata Comisie de Prognoză, scoate de la naftalină proiectul. Iată ce declarau atunci autoritățile

Proiectul Canalului Dunăre – Bucureşti, cunoscut ca „Amenajarea râurilor Argeş şi Dâmboviţa pentru navigaţie”, face parte din lista proiectelor prin PPP promovate de către Guvernul Viorica Dăncilă.

Contractul va fi încheiat pe 25 de ani, din care în primii 5 ani se va face proiectarea și execuția, iar operarea va avea loc în următorii 20 de ani.

Valoarea totală a investiţiei este estimată la 1,44 miliarde de euro, din care 1,04 miliarde de euro pentru construcţia efectivă, se arată în studiul de fundamentare al proiectului.

Valoarea acestuia pare ase fi triplat în ultimii zece ani.

În 2008 în timpul unei vizite pe amplasamentul părăsit al canalului, fostul ministru al Transporturilor, Ludovic Orban, spune că sunt necesari aproximativ 450 milioane euro pentru terminarea procentajului de lucrări neterminate de 30%.

Ce beneficii ar aduce Canalul Dunăre – Bucureşti:

1. Prin realizarea căii navigabile, municipiul Bucureşti se va racorda la principala arteră de navigaţie transeuropeană care va permite legătura directă a Bucureştiului cu alte capitale şi mari centre orăşeneşti europene, accesul direct la portul maritim Constanţa, iar prin canalul Rhin – Main – Dunăre accesul la reţeaua europeană de căi navigabile;
2. Prin amenajarea râurilor, în hidrocentralele din nodurile hidrotehnice se va produce circa 126 GWh/an energie electrică.
3. Prin realizarea obiectivului, vor fi apărate de inundaţii 11 localităţi, circa 9.797 gospodării individuale, 126 obiective socio-economice, circa 50.000 ha teren, 378 km drumuri şi 5 km cale ferată.
4. Se va asigura alimentarea cu apă a localităţilor limitrofe şi apa necesară pentru irigarea unor suprafeţe de teren agricol însumând până la 150 mii ha, totodată se va crea posibilitatea realizării de sisteme de desecări – drenaje pentru eliminarea excesului de apă de pe o suprafaţă de până la 30.000 ha.
5. Prin realizarea de porturi turistice şi puncte de acostare se va dezvolta turismul de agrement şi transfrontalier.
6. De asemenea se va crea posibilitatea realizării unor amenajări pentru piscicultură pe o suprafaţă de circa 1.250 ha.

Proiectul mai include realizarea a două porturi în zona metropolitană a Capitalei, respectiv la 1 Decembrie şi Glina, informaţie ce apare în varianta promovată de Guvern anterior realizării studiului de fundamentare.

Vom putea arunca ancora vreodată în portul București ? …