Primul Război Mondial. Bărbați, soldați, eroi. Legiunea Română a Italiei.

Era un corp militar alcătuit din militari români, format în iunie 1918, spre sfârșitul Primului Război Mondial.

În 1916 prizonierii români prezenți în Italia erau împărțiți astfel: 3.600 în lagărul de prizonieri Mantua, 2.000 în Cavarzere, 800 în Ostiglia și 800 în Chiaravalle, zone suficient de îndepărtate de zonele de operațiuni militare.

Aceștia veneau din Transilvania, Banat și Bucovina.

În cadrul „Congresului Naționalităților Oprimate în Monarhia Austro-Ungară”, desfășurat în sala Capitoliului din Roma între 27 martie și 10 aprilie 1918, unii delegați români au reușit să obțină posibilitatea formării de unități armate autonome din cele italiene. La 6 iunie 1918 s-a constituit „Legiunea Românilor din Italia” cu sediul la lagărul de concentrare Avezzano.

Legiunea a luptat în „a treia bătălie de la Grappa” pe 24 octombrie 1918 și în ofensiva Vittorio Veneto. Era format din 830 de soldați și 13 ofițeri.
Și-a încheiat funcția la 31 august 1919.

Compania I (250 soldați) – încadrată în Divizia 52 Alpină Italiană (Armata a VIII-a); bătăliile de la Montello și Vittorio Veneto;
Compania II – încadrată în Armata a VIII-a; bătăliile de la Sisemoled, Val Vella și Cimone;

Foto Arhiva Istorică Fonte Biblioteca Academiei Romane înfățișează reprezentanți ai Legiunii Române din Italia în timpul Marelui Război

Sursa – SOLDATUL UITAT. Povestea lui Giovanni Battista Faraldi (Leucotea Edizioni Sanremo).

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.