Bucătăria maghiară este renumită pe plan internațional. Se bazează destul de mult pe practicile de gătit țărănești vechi și pe versiunile acestora, încorporate în bucătăria burgheză de la început de secol.

Gastronomia maghiară a lăsat urme și a influențat zonele care au aparținut cândva Ungariei. Este și cazul Transilvaniei și Banatului, unde bucătăria este un mix de arome puternice, venite din istoria ei bogată și complicată.

Bucătăria maghiară are câteva linii foarte clare, pe care le regăsim, ușor, în bucătăria locală transilvăneană și bănățeană.

„La capitolul carne, pe primul loc este cea de porc, iar rasa favorită – mangalița. Carnea de vită se situează pe locul al doilea, ca importanță, și sunt promovate rasele de carne. Ungurii sunt și mari crescători de gâște (mai puțin rațe), cu o îndelungată tradiție în domeniul îndopării gâștelor și exportului de ficat.

În bucătăria maghiară, mai ales în zonele de la Dunăre și Tisa, peștele are o mare însemnătate, iar hanurile sunt renumite pentru Halászlé sau supa pescarului. Este, de altfel, una dintre cele mai vechi mâncăruri tradiționale maghiare.

Și este momentul să amintim că principalele lor tocănițe din carne, adică gulyás, pörkölt și halászlé sunt produse „Hungaricum” (specific ungurești) – marcă înregistrată.

Papricașul de pui este una dintre cele mai condimentate mâncăruri tradiționale maghiare și tot Ardealul o degustă cu mare poftă! De obicei carnea cu sos din abundență (cu smântână și boia de ardei) se consumă cu găluște din făină cu ou”, scrie siteul cumvaplace.ro.

Supa clară de găină cu tăieţei, „csirke tészta leves“ pe numele ei maghiar, vine tot pe filieră maghiară în bucătăria noastră tradițională. O găsim doar în Transilvania și Banat, de altfel.

Tocănițele din carne de porc și vită, cu cartofi ori cu fasole uscată, la ceaun sau în cratiță, sunt prezente și în Transilvania și Banat.

Cârnați și salam
Preparatele din carne tocată, din familia cârnaților și salamurilor (și aici există o marcă înregistrată, cu o rețetă de 150 de ani – Pick), sunt, de asemenea, comune în bucătăria maghiară.

„În România, fiecare familie din Banat sau Transilvania are propria ei rețetă, indiferent dacă vorbim de sângerete, caltaboș, maioș, cârnați uscați și afumați și salam de iarnă. Iar fiecare iarnă este motiv de dispute pe tema cantității recomandate de paprika. Cu cât mai mare influența maghiară în familie (sau în gust), cu atât mai roșii sunt cârnații noștri!”, mai scrie cumvaplace.ro.

De departe se desprinde gustul de paprika, dulce sau iute, impregnat în majoritatea mâncărurilor cu carne. Orice fel de carne.

„Pentru că ungurii sunt responsabili pentru această invenție, de a transforma ardeiul în pudră, și paprika este înregistrată ca produs tradițional specific – Hungaricum. Sunt două orașe, Szeged și Kalocsa, care concurează pentru titlul de <capitala paprika>.

Chiar dacă nelipsită aproape din mâncăruri, boiaua nu este singurul condiment folosit. Chimenul este, de asemenea des întâlnit, alături de coriandru. Atât de mult le place chimenul, încât există o supă de chimen, pe care o puteți întâlni și pe mesele familiilor vechi transilvănene. Și pe toate sărățelele”, continuă cumvaplace.ro.

Când vine vorba de legume, sunt des întâlnite rădăcinoasele și varza, dar și ardeii și roșiile.

„Să ne gândim doar la celebra noastră varză a la Cluj. Pe numele ei original, Kolozsvári rakott káposzta. Un fel de sarmale neîmpachetate, am putea spune, având în vedere că vorbim de varză murată și carne tocată, în straturi succesive. Și dacă tot vorbim despre varză, ați auzit de lucicoş? Nu? Poate o cunoașteți drept Lucskos Káposzta, ciorba de varză din Ardeal, de data aceasta, însă, cu varză dulce, nu murată. Și tot din bucătăria maghiară se pare că provin și ardeii umpluți cu carne tocată. Töltött paprika pe numele lor”, mai aflăm de pe portalul citat.

Supe și sosuri de fructe
Supa de vișine, „hideg meggyleves“, merită o mențiune aparte. Pentru mulți ar părea un desert, mai ales că este servită rece, dar în bucătăria maghiară este un fel principal.

La fel de bine se poate pregăti un sos de vișine, pentru un rasol de pasăre ori de vită. În aceeași idee, puteți întâlni, în Ardeal și în Ungaria, supa ori sosul de agrișe.

Tăiței și găluște
Putem spune că bucătăria maghiară are o slăbiciune pentru aluatul de paste și cel de foitaj, acestea fiind folosite atât în rețete dulci, cât și sărate, cu sos sau fără sos.

„Că sunt tăiței cu varză sau macaroane cu nucă și zahăr, cuvântul <tészta> este des întâlnit în cărțile de bucate ungurești. La fel <nudli>, găluștele cu făină pentru papricaș, sau <csipetke>, tot la sosuri folosite, ori aluatul de făină cu cartofi bun pentru umplut cu prune, gomboți – după cum le știu ardelenii.

Și aluatul dospit și prăjit ne place mult, în bucătăria maghiară, așadar langoșul, un desert îndrăgit al ungurilor, este și pe masa ardelenilor. Cu tot felul de umpluturi: gemuri, ciocolată sau combinații de brânză și smântână.

La capitolul foitaje, ungurii sunt neîntrecuți, iar <hájas tészta> (haioșe), foitajul cu untură pentru pateuri umplute cu dulceață, cel pentru pogăcele cu pastă de jumări și sărățelele cu chimen și brânză, sunt la mare căutare”, scrie cumvaplace.ro.

De la tortul Doboș, la beijgli cu nucă
Nici la capitolul prăjituri și deserturi, Ungaria nu este de ocolit. Tortul Dobos este renumit în toată Europa. Dar bucătăria noastră de dincolo de munți știe să facă și un excepțional „madártej”, mai pe românește lapte de pasăre.

În bucătăria ungurească, „gesztenyepüré” este celebrul piure de castane, cu rom, zahăr și frișcă. Acest tip de piure a fost creat chiar în Ungaria, așa că este un desert tradițional, consumat destul de des în perioada castanelor.

Despre „bejgli“ – kurtoskalacs, cozonacii rulați, cu nucă sau mac, cu siguranță a auzit toată lumea și la noi.

Ultimul, dar nu cel din urmă, este cremeșul! Sau krémes, crempita, kremschnitte, cremșnit. Prăjitura cu două straturi de foitaj și cremă de vanilie la mijloc este un clasic al patiseriei austro-ungare, răspândit în Europa Centrala și de Est, cu siguranță și în Ardeal și Banat.