În ziarul local “Orizont” nr.897/21 septembrie 1971 (ce apărea la Rm. Vâlcea) se putea citi sub titlul “Descoperiri arheologice” următoarea ştire:
“Pe malul Oltului, în apropierea şantierului hidrocentralei Rm. Vâlcea, au fost descoperite de către membri ai cercului «Prietenii istoriei» de pe lângă filiala Arhivelor Statului, două capete statuare cioplite în piatră. Primul, de dimensiuni reduse – 16/13 cm – reprezintă un tip antropologic complet necunoscut în această zonă. Pe cap poartă un fel de cască de cosmonaut, în dreptul urechilor apărând două orificii asemănătoare unor căşti radiofonice”.
Pe 30 septembrie 1971, în ziarul central “România Liberă” ştirea aceasta este prezentată cu titlul: “Două capete inedite”, între care putem citi şi următoarele: “Interesul pentru cele două fragmente de figurine, se explică prin înfăţişarea cu totul originală, nemaiîntâlnită în vestigiile aflate pe aceste meleaguri”.
Un profesor, împătimit de istorie, a intrat în posesia acestor două capete misterioase şi, după o analiză minuţioasă a lor, publică în ziarul “Drum nou” din Braşov, pe 23 decembrie 1971, un articol intitulat “Cosmonaut extrapământean?”. Iată ce se spune în articolul respectiv:
“O sculptură în piatră, găsită pe teritoriul ţării noastre, în vecinătatea oraşului Rm. Vâlcea, reprezentând un cap de om, cu o cască de cosmonaut. Este singura piesă, singurul indiciu de pe teritoriul ţării noastre, în acest sens, lăsând la o parte anumite reprezentări în frescele din Biserica Domnească din Târgovişte şi bisericile Bucur şi Sf. Spiridon din Bucureşti, şi care atestă că vechii băştinaşi nu erau străini de domeniul astronauticii.
Tipul de om ce-l reprezintă sculptura nu se poate încadra, în niciun fel, în niciuna dintre rasele cunoscute nouă. Realizatorul lucrării nu a putut să plăsmuiască o asemenea figură din imaginaţie. Toate particularităţile căştii, precum şi întreaga fizionomie, ieşită cu totul din comun ca tip de om, ne călăuzesc opinia în sensul că lucrarea ar putea reprezenta o figură extraterestră.
Sculptura se prezintă în condiţii de conservare dosebit de bune. E lucrată în piatră de culoare gri, piatră fină, densă, grea, cu incluziuni de granule foarte fine de piatră de culoare albă, galbenă şi neagră.
Casca, ce acoperă capul în întregime, încadrează faţa deasupra sprâncenelor, cuprinzând urechile şi coborând sub bărbie. Faţa apare, astfel, rotundă. Casca are un fel de creastă, lată de 6 cm, şi care porneşte de pe frunte, se ridică până în creştet, apoi se pierde către ceafă. Această creastă se aseamănă cu cea de la căştile pompierilor.
Ceea ce constituie un semn de întrebare, este faptul că în dreptul urechilor are câte un orificiu adânc de 2 cm şi larg de 3,5 cm, iar în jurul lor se află un fel de pavilion circular asemănător cu o cască radio.
Faţa are un aspect straniu. Unghiul facial este de aproape 90°. Într-o măsură oarecare, ar avea asemănare cu tipul mongoloid. Sprâncenele sunt foarte groase, frumos arcuite, coborând până pe tâmple. Ochii bulbucaţi, semideschişi. Obrajii plini; de la rădăcina nasului porneşte înspre colţul gurii câte o cută adâncă. Buzele sunt foarte cărnoase, răsfrânte. Prin linia lor, gura imprimă întregii fizionomii un aer de mare energie, de siguranţă, de dominare”.