Data din calendar arăta 10 septembrie 1989. Era o duminică rece. Negura acoperise văzduhul. În portul din Galaţi, lângă Navrom, erau mai mulţi oameni ca niciodată. În urmă cu două zile, vineri, tocmai se dăduseră raţiile la ulei, zahar şi carne, aşa că mulţi dintre gălăţeni duceau rudelor lor de la Pisica, un satuc izolat din Tulcea, de-ale gurii. Agitatie mare, fiindcă timonierul îi anunţase pe toţi că pe ceaţă asta el nu urneşte vaporul din loc. Aşa ar fi trebuit. Să nu-l pornească. Ca un făcut, parcă, negura a dat semne că se ridică, iar la ora 8.00, motoarele pasagerului au început să se zbată. A facut un nod si a pornit către destinaţie. Moartea se oprise la cot şi aştepta de câteva zile. A urmat cel mai mare dezastru civil din România anilor ’80.

Acasă, rudele pasagerilor se întrebau. “De ce nu vin? La ora asta ar fi trebuit să fie deja aici?! Poate au treabă şi îi ţine ceva în loc, acolo”. La prânz, pe la 11.00, în Pisica a căzut ca o secure pe un creştet molatec vestea ca “Mogoşoaia” e pe fundul Dunării. Sătenilor li s-a relatat din gură-n gură că nava era plecată în cursa şi un vas bulgăresc ar fi intrat în ea ca prin brânză. “Comandantul bulgar era beat şi nu a văzut că merge pe unde nu trebuie. A intrat în ei aşa…”. Erau doar zvonuri. Nu le spusese nimeni ceva concret, să ştie, au murit toţi, au scăpat toţi? “Ce ştiu pescarii aştia, poate că ei erau beţi… Cum să ajungă “Mogoşoaia” pe fundul Dunării?”. “Unde s-a mai văzut asta, să moara sute de oameni din sat?”. Era pe cât de înfricoşător, pe atât de incredibil.

Cei care ştiau că aveau rude, copii, părinţi ce ar fi trebuit să ajungă în satul tulcean cu “Mogoşoaia” se învârteau înnebuniţi încercând să găsească o metodă de a intra în legătură cu cei dragi. Mărturiile celor care aşteptau îngroziţi pe mal să-şi vadă cunoştinţele, pe cei dragi, cum sunt scoşi din apa tulbure sfârtecaţi ori umflaţi sunt şocante.

Ora zero

Aflată pe şenal, pe acolo pe unde ar fi trebuit să circule, navei-pasager i-a apărut în faţă de nicăieri un împingător de barje bulgăresc încărcat cu zece tone de minereu de fier. Căpitanul vasului “Mogosoaia” a pus motoarele imediat pe maximum înapoi şi a încercat să faca o eschiva pe partea stângă. Vasului bulgaresc i s-au oprit motoarele, iar comandantul a efectuat comanda “cu toata viteza inapoi”. Toate aceste încercări s-au dovedit zadarnice pentru că inerţia monstrului plutitor a stâlcit babordul pasagerului. Cala a fost imediat inundată.

Supravieţuitorii povestesc faptul că, după impact, “Mogosoaia” s-a inclinat foarte uşor pe partea stângă, iar apoi a re-venit pe poziţia de plutire. Chiar dacă totul s-a petrecut foarte repede, cei care vazuseră ce s-a întâmplat au crezut pentru câteva secunde că nu a fost decât un accident minor, că putea fi o tragedie, dar ca totul s-a terminat cu bine. Nu avea să fie aşa! Dupa revenire, “Mogosoaia” s-a înclinat iar foarte mult şi a intrat sub apă scoţând un zgomot infiorător. Între fiarele contorsionate de presiunea apei şi de izbitura sute de oameni încercau disperaţi să se salveze. A fost zadarnic pentru majoritatea dintre ei!

Numai 16 au reuşit să se salveze. Doar câţiva dintre cei care nu au avut loc în cabine şi rămăseseră pe punte au reuşit să sară pe barjele care loviseră în coasta pasagerul. Foarte puţini sunt şi cei care, ca prin minune, au fost scoşi la suprafaţă de presiunea apei. Când pasagerul intrase deja sub apa se auzeau încă ţipete disperate după ajutor.

Crima fara autori

Au trecut 27 de ani de atunci. O crimă oribilă pentru care sistemul, pe cât de plin de putregaiul comunist înainte de Revoluţie, pe atât de ticăloşit apoi, nu a găsit încă nici un vinovat. Din această privinţă apele sunt chiar mai tulburi decât cele ale fluviului care a înghiţit sute de suflete. De ce “Mogosoaia” a plecat de la mal dacă era ceaţă? Ce căuta împingătorul bulgăresc de barje pe culoarul navei de pasageri? De ce manevrele făcute de către cei doi comandanti de vas au fost stângace? Avea “Mogoşoaia” un radar? Îl folosea? Ce au de zis bulgarii? Au fost ei intrebati, consultaţi vreodată de către autorităţile române, în afara unui simulacru de proces care nu s-a soldat cu nimic? Sunt întrebari cărora nu li se va găsi probabil niciodată un răspuns.

Câţiva dintre miliţienii care au participat atunci la realizarea anchetei au avut apoi funcţii de conducere la Inspectoratul de Poliţie Galaţi. Nici măcar acum nu pot spune mai multe despre caz. Atitudinea lor este inexplicabila. Dăscalescu nu va mai veni în Dacia neagră să-i dea afară sau să le ceară saci cu peşte. Cu toate astea, ei nu pot zice decât că este vorba despre un eveniment tragic şi că au făcut tot ce a fost omeneşte posibil în timpul anchetei. “Morţii erau aşezaţi în corturi. Erau corturi separate pentru cadavrele adulţilor şi cele ale copiilor. Era o atmosferă greu de descris în cuvinte. Unii ţipau să vină Ceausescu pentru ca este o tragedie nationala pe care trebuie s-o cunoasca si s-o vada presedintele tarii. Dar n-a venit…”, isi aminteste Marcel Bors, actualul sef al Biroului Circulatie al Poliţiei Galati.

Ştefan Popa, cel care ocupa in momentul de fata postul de sef al Biroului Cercetari Penale din cadrul IPJ Galati, ne povesteste si el despre reactia autoritatilor la acel moment. “Imi amintesc de acest eveniment. Era la inceputul lui septembrie. Eram atunci in concediu de odihna la Poiana Brasov. Fiind intr-un circuit in tara nu prea aveam posibilitatea sa fiu la curent cu evenimentele, mai ales ca nu se putea vorbi atunci despre o circulatie rapida si independenta a stirilor. Am fost solicitat insa dupa producerea accidentului sa lucrez la identificarea cadavrelor in Port Bazinul Nou. Eram o echipa complexa cu ofiteri criminalisti, cu medici legisti.

Ne-am deplasat si la Pisica, unde am audiat partile vatamate, cei care isi pierdusera membrii familiei. Am lucrat apoi si in cauza penala care a fost pornita impotriva partii bulgare. Ca un paradox, nici in momentul de fata nu s-a dat o hotarare judecatoreasca. In perioada respectiva, nimeni nu se gandea la un astfel de eveniment. Au existat anumite ezitari si banuieli in ceea ce priveste ancheta”, spune Popa.

Tragedia de pe “Mogosoaia”, care a transformat pentru o perioadă Dunărea intr-un fluviu al mortilor, a ramas si acum in mintea anchetatorilor galateni, detasati in ultimul an al comunismului la locul in care s-a produs accidentul naval. Procurorii de la parchetele galatene, care s-au ocupat de acest caz, isi amintesc cu groaza momentul in care au fost scoase cadavrele celor peste 200 de pasageri si asezate in hangare, in corturi.

“Barja bulgareasca a calcat practic peste nava- pasager, care facea naveta Galati-Pisica. A prins-o si a bagat-o sub apa, iar cei din nava au avut parte de o moarte groaznica. Cadavrele unora au iesit la suprafata prin cateva orificii, au fost luate de apa si abia peste cateva zile au fost descoperite prin Delta Dunarii. Tin minte ca am audiat urmasii celor carea aveau calitate de mostenitori. Erau multi frati, surori care s-au constituit parte civila si doreau diverse sume de bani sau macar sicrie pentru a-si inmormanta rudele. Dar au fost unele situatii in care au murit toti membrii familiei.Pacat ca oamenii nu au primit nimic nici in ziua de azi”, sustine procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, Dinu Galca.

Pe vremea aceea, Galca abia devenise procuror si isi aminteste ca a fost repartizat initial la sectorul copii, unde au fost aduse zeci de cadavre intrate in descompunere, multe nerecunoscute de rude. “Toate cadavrele semanau intre ele. Erau rude care stateau langa noi si treceau rand pe rand sa-si recunoasca copiii dupa imbracaminte si dupa semnele particulare. Unii parinti nu isi recunosteau mortii deoarece ajunsesera sa semene intre ei. Erau copii vineti, iar fetele se deformasera cumplit”, povesteste procurorul general.

10 ani de detentie pentru comandantul bulgar Gheorghi Petrov Anghelovschi – aceasta a fost sentinta initiala cu care s-a ales cel ce manevra impingatorul si care a spulberat practic pasagerul. Ca si cand nu ar fi fost deja foarte putin, condamnatul a facut doar doua luni de detentie din intreaga pedeapsa. Iar daca cineva isi imagineaza ca ar fi fost acuzat macar de ucidere din culpa se insala. Bulgarul a fost pedepsit pentru distrugere! Asa ca intreaga poveste se afla in acest moment intr-un punct mort.

Nelamuririle legate de teribilul accident au fost spulberate, bulgarul a executat exact sase ore de puscarie pentru fiecare mort de pe “Mogosoaia”, iar in momentul de fata partea bulgara a deschis la randul sau actiune in instanta motivand ca a trebuit sa-si inchida evidentele financiare. Imediat dupa dezastru, atat rudele celor morti, cat si societatea Navrom, cea care a pierdut nava “Mogosoaia”, au deschis proces impotriva intreprinderii de navigatie BRP Bulgaria, firma care detinea convoiul impingator BRP Peter Karamincev. Initial, toate partile implicate in proces au cerut bani, care s-au devalorizat, iar in 1993, cand Curtea Suprema a dictat sentinta definitiva si a dat castig de cauza tuturor victimelor, despagubirile respective nu mai insemnau nimic.

Fiecare familie indoliata solicita drept despagubiri sume cuprinse intre 30.000 de lei si 80.000 de lei. Dupa hotararea Curtii Supreme, Navrom a deschis un nou proces prin care a cerut reactualizarea prejudiciului suferit prin scufundarea navei “Mogosoaia”. In dosarul care se judeca acum se arata ca Navrom a solicitat despagubiri de 1,12 milioane de dolari. Juristul delegat pentru a reprezenta Navrom in acest proces, Zoia Mitea, ne-a declarat ca pana in acest moment Navrom nu a primit nici un ban si a adaugat ca abia anul viitor se asteapta o sentinta in acest proces. “Partea bulgara nu a platit absolut nimic.

Din 1993 si pana acum s-a tot intrerupt cursul prescriptiei, iar cei din Bulgaria trag de timp. Termenele se dau cam la sase lui pentru ca reprezentantii BRP Bulgaria sustin ca nu pot ajunge mai repede in Romania. Citatiile sa fac si ele prin Ministerul de Justitie din statul vecin, asa ca procedura este foarte lunga”, ne-a declarat jurista de la Navrom. Daca Navrom si-a permis sa duca o batalie de mai bine de 10 ani, nu acelasi lucru se poate spune si despre rudele celor morti in accident. Initial, numarul persoanelor care au solicitat despagubiri pentru decesul rudelor a fost extrem de mare, dar acum doar 10 persoane au mai avut puterea de a se judeca cu bulgarii in instanta.

Gheorghi Petrov Anghelovschi, comandantul bulgar, a scapat de inchisoare si are acum o viata linistita. El a fost condamnat initial in Romania la 10 ani inchisoare prin-tr-o sentinta definitiva, dictata de Curtea Suprema. Însă nu a stat decât două luni în arest deoarece a fost preluat de statul bulgar şi graţiat. Nu a “reuşit” să facaă nici un minut de puşcărie în Bulgaria. “Au existat zvonuri că ar fi murit între timp şi că nimeni nu mai ştie nimic de el. Dar nimic nu e adevărat. Locuieşte bine mersi în oraşul Ruse din Bulgaria de unde este citat. Şi-a angajat avocat şi am inteles ca o duce destul de bine”, ne-a mai declarat Zoia Mitea.