Crăciunul și Nașterea Domnului sunt două sărbători DIFERITE, două personalități DIFERITE.
Moș Crăciun este interpretarea „artistică” a unuia dintre cei mai puternici regi din lume care a domnit pe aceste meleaguri, cu mii de ani înainte de Iisus. Se numea Saturn și era din neamul pelasgilor, strămoșii dacilor, strămoșii românilor.
Crăciunul, este poate cea mai importantă sărbătoare a românilor și a populațiilor din Europa. Acest lucru a fost observat de preoții creștini care doreau ca sărbătorile lor să fie la fel de apreciate. Așa că și-au suprapus sărbătorile religioase creștine peste cele tradiționale, populare.
Cam aceeași metodă au aplicat-o și comuniștii când programau filme la cinema, duminica, când avea loc slujba de la biserică. Creștinii nu trebuie să se supere că preoții aplică astfel de metode. Așa au fost vremurile așa sunt vremurile acum când nu vor să recunoască.
Creștinii să nu se supere că înaintea lor, aici, a existat o națiune fenomenală, pelasgii, care a cucerit Europa, Nordul Africii, India și o parte din China.
Creștinii să nu se supere că sunt persoane care pe 25 decembrie vor să-l sărbătorească pe Moș Crăciun, cel care aduce daruri pentru cei cuminți și nu nașterea Domnului, care nu aduce nimic, nici măcar celor cuminți.
Mai jos aveți un fragment din fenomenala carte Dacia Preistorică, scrisă la 1912 de Nicolae Densușianu, unde explică clar ce este Crăciunul și de ce nu are legătură cu creștinismul.
Memoria lui Saturn in traditiunile istorice române
1. Veacul de aur al lui Saturn in colindele religioase ale poporului român
In colindele si legendele religioase ale poporului român, Saturn figureaza sub numele de Craciun, batranul Craciun, Mos Craciun si Mos Craciun batranul.
Mos Craciun, a fost, dupa cum ne spune o traditiune poporala din regiunile muntoase ale Tarei Romanesti, Dumnezeul poporului, care a locuit inainte de români aici… si a carui sarbatoare o tineau in acelasi timp in care crestinii serbeaza Nasterea Domnului (comuna Galesesti, jud Arges).
Dupa alte traditiuni poporale, Mos Craciun a fost un rege pastoriu: un cioban foarte avut, capetenia ciobanilor, stapanul stapanilor.
In timpurile domniei lui Saturn a fost, dupa traditiunile vechi, epoca cea fericita a omenimii, etatea de aur pe Pamant, cand puterea de productiune a pamantului se caracteriza prin o fertilitate exuberanta, clima era mai dulce si primaverile mai lungi (ver aeternum, antiquum ver), cand campiile produceu de sine tot felul de fructe, multe si in abundenta, iar oamenii traiau fara griji, fara necazuri, fara mizerii si cu sufletul deplin linistit (Hesiodi op. v. 109 seqq- Ovidii Metam. I. 89 eqq.- Diodori 1. V. 66).
„In timpurile lui Saturn, scrie Plato, modul de guvernare si modul de viata al societatii omenesti au fost din cele mai fericite si faima despre aceasta epoca fericita a omenirii a ajuns pana la noi. Atunci, natura oferea de sine si in abundenta toate cele necesare vietei.
Adevarata cauza a acestei stari de lucruri a fost, dupa cum se spune, urmatoarea: anume, Saturn intelegand ca natura omeneasca, daca va fi lasata a se adminstra de sine, dupa arbitriul sau propriu, se va umplea de insolente si nedreptati si astfel cugetand asupra acestei stari de lucruri, dansul a pus regi si guvernatori peste statele noastre, nu oameni de rand, ci genii dintr-un neam superior si mai divin, dupa cum facem si noi astazi cu turmele noastre domestice, ca nu punem boi sa conduca pe boi si nici capre sa conduca caprele, ci peste aceste specii de animale, domnim noi, un gen superior.
In modul acesta, Saturn, in iubirea sa pentru binele omenimii, a pus sa ne guverneze un neam de genii mult mai excelent de cum suntem noi si acestia, purtand o mare grija pentru binele nostru, au introdus la noi pacea, rusinea, ascultarea de legi si cea mai intinsa domnie a dreptatii.
In modul acesta, dansii au facut ca geniul omenesc sa fie fericit si scutit de revolutiuni… de aceea, este de trebuinta ca si noi sa imitam intru totul acest mod de viata, ce se spune ca a fost in timpul domniei lui Saturn si incat exista in noi un spirit nemuritoriu, sa urmam in viata publica si in viata privata indemnul acestui spirit si sa administram astfel casele, orasele si statele noastre”.
Memoria acestor timpuri departate si fericite, numite veacul de aur al lui Saturn, mai rasuna si astazi in colindele traditionale ale poporului roman, ce se canta cu ocaziunea sarbatorilor Craciunului.
In aceste imne religioase poporale se celebreaza perfectiunea si sfintenia moravurilor vechi, fericirea casnica si fericirea publica a omenimii din aceste timpuri de properitate legenadar numite „veacul cel bun”.
In ce priveste etimologia cuvantului Craciun, unii din autorii moderni au crezut ca acest termen deriva de la adjectivul latin crastinus (dies), ziua de maine, ori de la cuvintele Christi-jejunium, ajunul lui Christ.
Simple derivatiuni literare, lipsite de orice fundament istoric. In realitate, insa, noi avem aici o personalitate istorica, ce reprezinta pe unul din cei mai ilustri stramosi ai popoarelor de rasa latina, considerat ca incepatoriul si propagatoriul fericirii omenesti.
(Craciun, ca nume propriu, se pare a fi existat si in anticitatea preistorica. Unul din gigantii cari luptase la Phlegra este numit de Apollodor (Bibl. I.62 ) Gration, sau dupa Pyl si Wieseler mai corect Kration ( Stark, Gigantomachie, 14).
In inscriptiunile romane ale Daciei, aflam pe un asa-numit Chrestion, care ridica un monument votiv zeului Mithra (Sol invictus, a carui sarbatoare era in 25 dec.) Un Crasuno ne apare si pe inscriptiunile romane ale Lusitaniei (CILL, II.p.387).
In traditiunile italice, aceasta figura glorioasa a timpurilor vechi pelasge ne apare sub numele de Saturnus, un cuvant al carui inteles si origine geografica au ramas pana astazi obscure.
Varro, unul dintre cei mai distinsi literati romani, era de parere ca numele lui Saturn deriva de la status,„samanatura”. O simpla asemanare de forme, insa nicidecum o derivatiune istorica.
O alta etimologie o aflam la Cicero, care reduce numele lui Saturn la verbul saturare. Interpretarea, insa, pe care neo da acest erudit autor e fortata si gresita. Sub influienta ideilor teologice grecesti, Cicero incearca sa aduca numele lui Saturn (derivat de la saturare) intr-o legatura mai apropiata cu grecescul Kronos (= chronos „timp”): Saturnus… est appellatus, quod saturetur annis, adica s-a numit Saturn, fiindca era satul de ani.
In partile de sus ale Moldovei, precum si in regiunile de langa Delta Dunari, personalitatea cea legendara a lui Saturn se mai numeste si astazi Craciunul satulul si Craciun satul, deoarece cum ne spun aceste traditiuni, Mos Craciun vine incarcat cu tot felul de bunatati, el aduce indestulare si bucurie oamenilor. Cicero cunostea asadar, fie din traditiunile vechi ale Italiei, fie din cartile sfinte ale romanilor, epitetul de satur, ce-l atribuise anticitatea preistorica acestui reprezentant al epocei legendare de fericire, un epitet care mai tarziu a devenit, in literatura religioasa a romanilor, un nume propriu, sub forma Saturnus.
Rezulta, asadar, ca originea geografica si istorica a numelui Saturn se reduce la patria cea veche a dinastiei divien, la regiunea de la Carpati.
( Dacia Preistorica, Nicola Densusianu 1837-1911, editura Obiectiv)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.