Ideea construirii Lacului Morii a fost una cat se poate de practica, s-a dorit protejarea capitalei de inundatii. Pentru a-si atinge scopul, constructorii au fost nevoiti sa-i oblige pe oameni sa exhumeze mii de cadavre si sa le mute in Cimitirul Giulesti Sarbi. Astfel, Cimitirul Crangasi avea sa dispara pentru a lasa locul unui lac care nu de putine ori a fost martorul unor evenimente mai mult decat stranii. Regimul comunist ordonase ca toti mortii sa fie mutati pana la o data fixa.
Atunci cand termenul limita s-a incheiat, buldozerele au intrat peste ceea ce mai ramasese din cimitir. Trist este ca foarte multe morminte au fost ravasite si astfel s-a creat psihoza blestemului. Oasele amestecate cu pamantul rascolit erau peste tot, iar unii au luat ce au mai apucat, fara a sti macar daca osemintele erau sau nu ale celor dragi. In plus, biserica cu hramul Sfantului Nicolae a fost daramata chiar in ziua Sfintilor Constantin si Elena, ceea ce cu siguranta nu putea aduce ceva bun. De atunci au trecut 25 de ani. Peste 100 de cruci au rasarit din pamant pe malul apei, ca niste maini disperate care parca implora ajutor. Este un altfel de cimitir, al celor care si-au pierdut viata in „Lacul Mortii”, caci asa il numesc unii in zilele noastre.
Aici s-au inecat Marian, care avea opt ani, dincolo Cristian, mai spre vale, Ionut si Valentin, Gheorghe, Mihaela si Ioana. Oamenii din partea locului cred ca este un loc blestemat si ca mortii din fostul cimitir isi cer drepturile. „Eu locuiesc in apropiere si cunosc bine zona, marturiseste Ionel Dan. Eu am avut-o pe mama inmormantata in cimitirul de sub lac. Ne-au chemat sa o scoatem din pamant si s-o mutam in alt cimitir. Nu am reusit sa ajungem la timp, am avut niste probleme, era vorba si de acte si sa gasim o alta groapa, in alt cimitir. N-am putut asa de rapid. Intrasera deja cu buldozerele in morminte. Se vedeau oasele albe, amestecate cu tarana. Am luat si eu unul, pentru ca nu mai stiam care e mama, l-am pus intr-un saculet si l-am inmormantat in cimitirul din Rosu. Ce i-am mai blestemat!”
“Din cimitirul Sf Nicolae s-au mutat 11.000 de morti in doua luni”, povesteste parintele Lucian. ADP-ul de atunci s-a ocupat de aceasta lucrare si se spune ca muncitorii erau mai mut beti decat treji. “Cereau vodca pentru dezinfectie. Va dati seama ce faceau cu ea”, se amuza preotul. Nimeni nu anuntase cand va fi demolata biserica. Pe 21 mai, de Sfintii Constantin si Elena, cand preotul Boerescu a venit sa slujeasca de sarbatoare, i-a gasit pe muncitori cocotati pe acoperis. A salvat din icoane si lucruri ce a putut si apoi a privit neputincios cum se darama lacasul. “Era ca pe front. Securitatea de jur imprejur, va dati seama, nu putea spune nimeni nimic”, povesteste parintele Lucian.
Peste cimitirul din Crangasi, fost cimitir de ciumati, s-a turnat timp de sase luni placa de beton, una dupa alta. Dupa ce au dat drumul la apa se zvoneste ca in larg, pe langa insula de agrement, aparusera doua sicrie cu fotografiile lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, lipite de capace. A fost zarva mare, dar nimeni nu a descoperit cine pusese la cale “gluma de prost gust impotriva tovarasilor”. Nu o data, pescarii care din 1987 incoace au mers sa pescuiasca in apele Lacului Morii au povestit ca i-au incercat senzatii stranii sau ca au trait experiente infioratoare.
In timp, pe masura ce tot mai multi se inecau in apele lacului de acumulare, acesta a dobandit numele de “Lacul Mortii” si tot mai multi au inceput sa creada in forta blestemelor. Unii locuitori din cartier sustin ca vad uneori luminite plutind deasupra lacului, in serile senine de vara. Pescarii, mai ales, povestesc ca adesea sunt martorii unor intamplari stranii: „Eram cu barca dupa peste, zice nea Grigore Olaru, pensionar. Ma aflam aproape de locul in care fusese cimitirul, spre mijlocul lacului. Era liniste, pe la sase dimineata, nu batea vantul. Cand, ce sa vezi? Aud plansete si tanguiri! Da’ clare de tot. Ma, ce sa fie?! Ca beat nu eram, nu mai pun alcool pe limba de 5 ani. M-am intors, m-am uitat pe maluri, pe lac. Nimic. Blocurile erau la o distanta destul de mare, vocile nu aveau cum sa vina de acolo. Ma, si dintr-o data se porneste un vant, sa ma rastoarne cu barca, nu alta! M-a luat cu racori pe la ceafa. Mi-am facut cruce si am dat din vasle spre mal. In ziua aia n-am mai pescuit nimic.”
Tot in zona Barajului de la Ciurel se petrec si numeroase accidente rutiere. Parapetul podului din dreapta, cum se vine dinspre cartierul Crangasi, este mai mereu rupt din cauza celor care circula cu viteza in curba si zboara direct in apele Dambovitei. Parca li se blocheaza piciorul pe acceleratie! Multi si-au pierdut viata astfel. Unii soferi spun ca atunci cand ajung acolo li se intampla ceva inexplicabil si nu pot micsora viteza. „Nu e vorba de teribilism, efectiv nu-mi venea sa merg mai incet. Era noapte, si nu aveam clienti. Ma luase asa, ca un somn, dar apasam fara sa vreau pe acceleratie. Nu stiu cum de n-am aterizat in apa, era iarna, am alunecat, norocul meu ca nu venea nimeni din spate. Si de fiecare data patesc la fel. Dar numai noaptea, ziua nu.
Am vorbit si cu altii, unii mi-au zis ca-s nebun, dar au fost cativa care mi-au povestit ca si lor li s-a intamplat asta… Mie mi-e frica de soseaua aia!”, marturiseste un taximetrist bucurestean. Cu ani in urma, un grup de parapsihologi au facut masuratori energetice in zona. Ei cred ca locul poarta o puternica incarcatura negativa si ca acolo nu se petrec lucruri curate. O alta legenda urbana spune ca pe locul pe care se afla acum Lacul Morii a existat, la inceputul secolului al XIX-lea, un cimitir de ciumati, unde au fost ingropate victimele Ciumei lui Caragea, care in anii 1812 si 1813 a omorat peste 90.000 de oameni in toata tara. Aceasta varianta nu este insa confirmata oficial de niciun act oficial.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.