UPDATE.

Acum 3 zile am vizitat această biserică și, spre surprinderea mea, locuitorii satului au o reticență în a te îndruma spre ea. Femeia pe care am întrebat-o ne-a replicat, aproape violent, ce căutați voi acolo ?  După ce a înțeles că suntem turiști, ne-a îndrumat pe ce stradă să o luăm – pe care, apropo, nu am găsit-o ! – și s-a justificat pentru mai devreme spunând că vin mulți nebuni care fac prostii în biserica părăsită .

Am urmat indicațiile ei dar strada se înfunda într-o societate agricola ( cred că în mod special, pentru a interzice accesul). Am folosit Google Maps și, pe ghicite, ne-am apropiat de locația bănuită. Am intrat pe un platou unde era o stână și ne-am oprit pa marginea unor văioage. De acolo, pe jos, pe ghicite, am zărit jos în vale, biserica. 

Atașez o galerie foto cu imaginile de acolo.

Și încă o chestie ciudată . Lângă biserică, la un km distanță era un tractor care bâzâia, nu știu exact ce lucrări efectua. Când am plecat de la biserică, cei 2 muncitori care erau la tractor au început să strige și să vină spre noi. Nu ne-am oprit și nici ei nu au insistat, nu au grăbit pasul ci doar au intrat în biserică în urma noastră.

Dacă aveți drum prin zonă, faceți o oprire. Interesant de văzut.

*

În mijlocul Bărăganului, la doar 15 kilometri de orașul Slobozia, se află Biserica Cuvioasa Paraschiva din satul Ivănești, biserică ce ar fi putut fi considerată una dintre cele mai reprezentative din zonă. Deși inclusă în Lista Monumentelor Istorice, clădirea se află într-o stare de precolaps, fiind abandonată de mai mulți ani atât de enoriași cât și de autorități și riscând să se prăbușească în orice moment. Motivul? O legendă conform căreia lăcașul de cult ar fi blestemat și bântuit!
Încadrată în Lista Monumentelor Istorice din județul Ialomița cu seria IL-II-m-B-14133, Biserica veche cu hramul Cuvioasa Paraschiva se află la aproximativ 500 de metri nord de satul Ivănești, Comuna Ciulnița, în zona de luncă a râului Ialomița. Lăcașul de cult a fost construit pe parcursul a 10 ani, între 1844 și 1854, în stil tradițional muntenesc din blocuri de granit aduse din Dobrogea cu ajutorul carelor cu boi. Datarea oficială a bisericii este 1848, fiind ctitorie a familiei boierului local Gheorghe Cruțu.

Din punct de vedere arhitectural edificiul se remarcă prin: structura masivă a zidurilor, planul în formă de cruce cu turlă deasupra pronaosului, turlă despre care se știe că inițial avea 13 metri și era realizată din lemn de salcâm, dar și prin coloanele de inspirație grecească de la intrare, din care două închid pereții exteriori ai clădirii. Cândva una dintre cele mai frumoase și impunătoare biserici din zona Bărăganului, în prezent aceasta a fost abandonată și se află într-o stare avansată de degradare – turla s-a prăbușit pe parcursul timpului iar pereții sunt crăpați și lăsați într-o parte. Cu toate acestea, se mai păstrează încă parte din inconostasul original, piatra de pisanie (deși prăbușită și crăpată) dar și părți din pictura inițială, inclusiv scena votivă a ctitorilor bisericii.

Din păcate, șansele de restaurare și repunere în valoare a monumentului sunt reduse, mai ales că una dintre autoritățile care s-ar fi putut implica în acest demers, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, a decis împreună cu enoriașii să construiască o altă biserică (purtând același hram) la intrarea în sat.

O poveste tristă și o legendă macabră au transformat biserica într-o ruină ce atrage doar vânătorii de fantome
Declinul lăcașului de cult coincide cu cel al întregii localități care astăzi numără mai puțin de 100 de familii. Deși pare greu de crezut, biserica, rămasă stingheră și în cele din urmă abandonată într-o vâlcea de la marginea unor movile, era cândva situată chiar în vatra satului Ivănești. Bătrânii își aduc aminte cu melancolie și tristețe de vremea când „ satul din luncă era plin de viață” iar în vechea biserică „se făceau slujbe, nunți, botezuri, de toate!” Însă, nivelul ridicat al pânzei freatice, pământul mlăștinos din vale dar și amenințarea revărsării apelor râului Ialomița, aflat în imediata apropiere, i-au determinat pe localnici să se mute treptat pe un deal situat la o distanță considerabilă de vechiul amplasament sau chiar în alte sate.

Timp de mai multe decenii singura clădire care mai aducea aminte de fostul sat a fost biserica, în care s-au săvârșit slujbe până în urmă cu aproximativ 20 ani. Ulterior, aceasta a continuat să se degradeze iar încercările enoriașilor de a o reabilita au fost sortite eșecului, ultima dată pereții bisericii începând să crape.

2007

2008

2010

Însă nu doar riscul de inundații și lipsa fondurilor au dus la abandonarea și ruinarea bisericii monument istoric ci și o legendă care i-a înspăimântat pe localnici. Se spune că spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, mai mulți soldați nemți care au vrut să fugă din calea rușilor au încercat să se adăpostească și să se ascundă în biserică. Deși s-au rugat la Divinitate să fie cruțați, au fost în cele din urmă capturați de ruși și masacrați de față cu toți locuitorii din Ivănești. Pentru că nu au fost salvați, soldații germani ar fi blestemat lăcașul de cult, iar sufletele lor bântuie și astăzi zona.

Acest mit avea să atragă interesul pasionaților de fenomene paranormale și al vânătorilor de fantome, ale căror vizite nu au făcut decât să îi îndepărteze și mai mult pe săteni de vechea biserică și să îi aducă monumentului istoric titulatura de „Biserica dracilor care vorbesc nemțește”. În plus, zvonurile că „oameni dubioși vin să practice ritualuri satanice” aveau să le întărească locuitorilor din Ivănești convingerea că spiritele rele și fenomenele misterioase au pus stăpânire peste fostul lor lăcaș de închinăciune. Astfel, sătenii au ajuns să renunțe complet la ideea de a reface vechea biserică și au decis să construiască o alta.

Astăzi lăcașul de cult, monument istoric, se află în stare de precolaps, fără uși, geamuri, cu acoperișul parțial prăbușit și pereții puternic deteriorați, iar șansele ca acest obiectiv să fie restaurat sunt infime, mai ales pentru că ar fi necesare investiții importante pentru realizarea reparațiilor capitale necesare salvării lui.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.